centralism definitie

10 definiții pentru centralism

centralísm sn [At: DA ms / Pl: ~e / E: fr centralisme] 1 Sistem de subordonare administrativă a instituțiilor locale față de instituțiile centrale. 2 (Îs) ~ democratic Principiu de bază al organizării și activității partidelor marxist-leniniste și al statelor socialiste, care constă în îmbinarea centralismului (1) cu participarea membrilor colectivității.
CENTRALÍSM s. n. 1. Sistem politic sau de decizie a unei autorități centrale. 2. Tendință de centralizare. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm.
CENTRALÍSM s. n. Sistem de organizare administrativă, economică sau politică, potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ♦ (Ieșit din uz) Centralism democratic = principiu de bază propriu organizării și activității partidelor comuniste și muncitorești, care susținea îmbinarea centralismului cu democrația, conducerea centralizată cu participarea membrilor colectivității. – Din fr. centralisme. Cf. rus. țentralizm.
CENTRALÍSM s. n. Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află, în orice problemă, în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora din urmă. Centralismul în Statul sovietic se deosebește în mod principial de centralismul polițienesc, militar și birocratic al țărilor burgheze. Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care, îmbinînd centralismul cu democrația internă de partid, asigură unirea tuturor membrilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. V. democrație.
CENTRALÍSM s. n. Sistem de administrație potrivit căruia instituțiile locale se află (în orice problemă) în subordinea instituțiilor centrale și lucrează după dispozițiile acestora. ◊ Centralism democratic = sistem de organizare a partidelor comuniste și muncitorești, care îmbină centralismul cu democrația internă de partid, asigurând astfel unirea tuturor membrilor partidului într-o singură organizație, cu un centru conducător unic și cu o disciplină unică, obligatorie pentru toți membrii săi. – Fr. centralisme.
centralísm s. n.
centralísm s. n.
CENTRALÍSM s.n. Sistem de subordonare administrativă a instituțiilor locale față de instituțiile centrale. ◊ Centralism democratic = principiu de bază al organizării și activității unor colectivități, care constă în îmbinarea centralismului cu democrația, a conducerii centralizate cu participarea largă și activă a membrilor colectivității. [Cf. fr. centralisme].
CENTRALÍSM s. n. sistem de subordonare administrativă, economică sau politică a organelor locale, directivelor sau dispozițiilor organelor centrale. ♦ ~ democratic = principiu de bază al organizării și activității partidelor comuniste și al statelor socialiste. (< fr. centralisme)
CENTRALÍSM n. Sistem de organizare și de conducere centralizată a vieții social-politice conform căruia organele locale se află în subordinea celor centrale. /<fr. centralisme

centralism dex

Intrare: centralism
centralism substantiv neutru