centrală definitie

2 intrări

34 definiții pentru centrală

centrál, ~ă [At: KRETZULESCU, A. 14 / V: (înv) chen~ / Pl: ~i, ~e / E: fr central] 1-2 a Care se află în centru (1-2) Si: centric (1-2). 3-4 a Care provine dintr-un centru (18-19). 5-6 a Care are puterea sau funcția unui centru (19). 7 a În care se întâlnesc felurite puteri, acțiuni etc. 8-9 a Care cuprinde sau conduce totul. 10 a (Pex) Principal. 11 a (Fig) Care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. 12-13 sf Instituție sau unitate economică de coordonare și control al activități i într-o anumită ramură de activitate. 14 sf (Șîs ~ industrială; iuz) Unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderile și institutele de cercetare cu profil similar și coordona întreaga lor activitate. 15-16 sf Totalitate a instalațiilor tehnice folosite la producerea unor anumite forme de energie sau la efectuarea unei anumite operații tehnologice centralizate. 17-18 sf Clădire sau personal aferent unei centrale (14- 15). 19 sf Instalație pentru punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. 20 sf Oficiu central (11).
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis.
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care se conduce sau se dirijează de la un centru. II. S. f. 1. Instituție, unitate economică care coordonează și controlează activitatea și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de activitate. ♦ (Și în sintagma centrală industrială) = (ieșit din uz) unitate industrială caracteristică sistemului economic centralizat, care reunea întreprinderi cu profil similar, institute de cercetare și proiectare și care coordona întreaga lor activitate. 2. Instalație sau ansamblu de instalații tehnice în care se produce, în mod centralizat, energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. 3. Stație unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Din fr. central, lat. centralis.
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc. Punct central. Străzi centrate. Comisia centrală (de la Focșani) = comisie instituită în anul 1858 pentru a unifica legislația Țărilor Romîne. La 1860 [Gr. Alexandrescu] a fost trimis la Focșani ca membru la Comisia centrală. GHICA, S. 670. ♦ Care provine dintr-un centru. Căldura centrală a pămîntului. Casă cu încălzire centrală. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elemente secundare. Ideea centrală care a animat tot timpul discuțiile la congres a fost să se găsească metoda de ameliorare a conținutului și formei în creația literaturii actuale sovietice. SAHIA, U.R.S.S. 173. Dragomir este doar persoana principală a piesei, persoana centrală, iar Anca și Ion persoanele secundare. GHEREA, ST. CR. II 147. ♦ Care conduce sau dirijează de la un centru. Administrație centrală, Comitet Central v. comitet.
CENTRÁLĂ, centrale, s. f. 1. Instituție care are ca scop coordonarea activității și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de producție. 2. (Tehn.; urmat de diverse determinări) Ansamblu de instalații tehnice, servind ta producerea unor anumite forme de energie. Centrală electrică. Centrală hidroelectrică. 3. Stațiune unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. Centrală telefonică. Centrală telegrafică.
CENTRÁL, -Ă, centrali, -e, adj. 1. Care se află (aproximativ) în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală, care constituie un nucleu în jurul căruia se grupează elementele secundare. ♦ Care conduce sau dirijează de la un centru. – Fr. central (lat. lit. centralis).
CENTRÁLĂ, centrale, s. f. 1. Instituție care are ca scop coordonarea activității și buna desfășurare a muncii într-o anumită ramură de producție. 2. Ansamblu de instalații tehnice, servind la producerea unor anumite forme de energie. 3. Stațiune unde se efectuează punerea în legătură a posturilor unei rețele de electrocomunicații. – Fr. centrale.
centrál adj. m., pl. centráli; f. centrálă, pl. centrále
centrálă s. f., g.-d. art. centrálei; pl. centrále
centrál adj. m., pl. centráli; f. sg. centrálă, pl. centrále
centrálă s. f., g.-d. art. centrálei; pl. centrále
CENTRÁL adj. 1. v. medial. (Vocală ~.) 2. principal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acțiunii.)
CENTRÁLĂ s. centrală hidroelectrică v. hidrocentrală; centrală termică v. termocentrală; centrală termoelectrică v. termocentrală electrică.
Central ≠ local, marginal, secundar
CENTRÁL, -Ă adj. 1. Aflat în centru, la centru; provenit de la centru; din centru. 2. (Fig.) Care este într-o poziție principală, favorizată, avantajoasă; care este în mijloc, constituind centrul de grupare, de adunare. ♦ Care conduce de la centru. [Cf. fr. central, it. centrale, lat. centralis].
CENTRÁLĂ s.f. 1. Organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. Ansamblu de clădiri cu instalațiile lor tehnice, unde se produc anumite forme de energie. 3. Stațiune prin care se pun în legătură posturile unei rețele de telecomunicații. [Cf. fr. centrale].
CENTRÁL, -Ă I. adj. 1. care se află în centru; provenit de la centru. 2. (fig.) care ocupă o poziție principală. ◊ care conduce de la centru. II. s. f. 1. organizație, instituție de coordonare a unei activități dintr-un anumit domeniu. 2. ansamblu de instalații tehnice unde se produce centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică etc. 3. stațiune prin care se pun în legătură posturile de rețele de telecomunicații. (< fr. central, lat. centralis)
CENTRÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care se află în centru; situat în centru. Străzile ~e ale orașului. Cartier ~. 2) (despre instituții, organe, foruri etc.) Care conduce activitatea într-un anumit domeniu; cu rol conducător. Putere ~ă. 3) fig. Care are valoare de esență; principal; fundamental. Idee ~ă. /<fr. central, lat. centralis
CENTRÁLĂ ~e f. 1) Ansamblu de instalații tehnice care produc și furnizează un anumit tip de energie. ~ hidroelectrică. ~ termoelectrică. 2) Stație de bază prin care se efectuează toate legăturile dintr-o rețea de telecomunicații. ~ telefonică. [G.-D. centralei] /<fr. centrale
central a. 1. care s’află în centru; 2. fig. principal, care conduce toate: administrațiune centrală. V. școală.
Imperii centrale n. pl. nume dat în cursul răsboiului mondial (1914-1918) Germaniei și Austriei; ambele azi reduse teritorial și constituite în republicii.
Negri (Munții) pl. numiți Carpații centrali, vin din Galiția si Bucovina, despărțind basinul Siretului de al Prutului.
*centrál, -ă adj. (lat. centralis, d. centrum, centru. V. con-centric și cp. cu epi-scopal față de micro-scopic). Care e în centru. Principal: oficiu central. Foc central, foc presupus odinioară în centru pămîntuluĭ. Cartușe cu foc central, care se aprind cînd le loveștĭ în mijlocu funduluĭ lor, unde e capsa.
CENTRAL adj. 1. (FON.) medial. (Vocală ~.) 2. principal, (fig.) nodal. (Punctul ~ al acțiunii.)
CENTRA s. centrală hidroelectrică = hidrocentrală; centrală termică = termocentrală; centrală termoelectrică = termocentrală electrică.
AMERICA CENTRALĂ: 1,2 mil. km2; c. 55 mil. loc. (1986). Constituie o legătură istmică și insulară între cele două Americi. Legătura istmică se întinde pe 2.923 km lungime, între 17° lat. N (istmul Tehuantepec) și 5° lat. N (G. Darién). Lățimea variază între 70 km (istmul Panamá) și 860 km (Pen. Yucatán). Relieful este în cea mai mare parte muntos, cu numeroși vulcani (majoritatea în activitate). Alt. max.: 3.975 m (vf. Acatenango). De-a lungul coastelor Oc. Pacific și M. Caraibilor se întind cîmpii litorale înguste. Legătura insulară (Indiile de Vest) este formată din trei arhipelaguri (Bahamas, Antilele Mari și Antilele Mici), care numără cîteva mii de insule.
ASIA CENTRALĂ, reg. naturală în interiorul Asiei (China și Mongolia); c. 6 mil. km2. Este limitată la N și V de frontierele C.S.I. cu China și Mongolia, iar la S de linia depr. tectonice ale Indului superior și Brahmaputrei; în E este limitată de M-ții Marele Hingan. În A.C. se disting: Zona montană, formată din M-ții Tianshan, Altaiul Mongol, Hangai și Hentei, în care se găsesc depr. Țungaria, zonă de depr. cu alt. de 1.000-1.500 m (Gobi și Tarim, ocupate de pustiurile Gobi și Takla-Makan) și A. Centrală Înaltă, cuprinzînd Pod. Tibet și lanțurile montane, Kunlun și Karakorum. Relieful prezintă o îmbinare de suprafețe stîncoase și nisipoase relativ erodate, cu alt. diferite, înconjurate sau traversate de culmi montane. Clima este continentală excesivă, cu ierni reci și temperaturi medii de -10 °C (în Tibet). Pentru 3/4 din terit., precipitațiile însumează 100-200 mm/an. Pe munții înalți se găsesc ghețari. Hidrografia. Din periferiile reg. izv. marile fl.: Huanghe, Yangtze, Mekong, Salween, Brahmaputra, Ind, Irtîș, Selenga, Amur, restul terit. suprapunîndu-se unei zone endoreice cu numeroase lacuri (Tarim, Kukunor), în majoritate sărate. Solurile sînt castanii în N, cenușii de pustiu în centru, precum și solonceacuri și takîre. Vegetația de stepă trece către munte în taiga montană (conifere).
CENTRAL, -Ă (< fr., lat.) adj., s. f. I. Adj. 1. Care se află în centru, în mijloc; care provine dintr-un centru. 2. Fig. Care ocupă o poziție principală. II. Sf. 1. Instalație sau ansamblu de instalații în care se produce în mod centralizat energie, se efectuează o anumită operație tehnologică centralizată etc. ♦ C. electrică = ansamblu de construcții, instalații și echipamente pentru realizarea conversiei unei forme de energie primară în energie electrică. C. termoelectrică asigură conversia termodinamică a căldurii obținute prin arderea combustibililor în energie mecanică și apoi în energie electrică. C. hidroelectrică trasformă energia potențială și cinetică a apei în energie mecanică și apoi în energie electrică. Cea mai mare c.h. în producție Guri / Raul Leoni (Venezuela 10.300 MW) iar parțial în construcție: Italpu (între Brazilia și Paraguay: 13.320 MW). C. electrică mareemotrică transformă energia hidraulică a mareelor; prima c.e.m. a fost construită în estuarul fl. Rance (France, 1966). C. solară transformă energia radiației solare directe și / sau difuze. Cea mai mare c.s.: Barstow (California, 1985). C. nuclearo-electrică transformă succesiv energia de fisiune produsă într-un reactor nuclear în energie electrică. C. termomarină transformă diferența de potențial termic dintre apa de suprafață și cea de adîncime a oceanelor și mărilor calde; prima c.t.: Matanzas (Cuba, 1930). C. eoliană trasformă energia cinetică a maselor de aer în mișcare în energie electrică; prima c.e. Ai-Petri (Crimeea 1931). C. geotermală transformă energia termică din interiorul scoarței terestre; prima c.g. Larderello (Italia, 1904). C. termică produce căldură care se distribuie prin intermediul unui agent termic (abur, apă caldă etc.) pentru a fi utilizată în scopuri tehnologice sau la încălzitul încăperilor. C. de pompare = instalație cu ajutorul căreia se realizează exploatarea mai multor sonde echipate cu pompe de adîncime, fosolind un singur motor. C. telefonică = ansamblu de instalații electrice, dispozitive și clădiri la care ajung liniile posturilor unei rețele telefonice și liniile de legătură cu alte rețele telefonice și în care se efectuează automat sau manual legăturile telefonice între abonați. 2. Mare unitate economică caracteristică sistemului economic centralizat care funcționează pe principiul gestiunii economice proprii și coordonează activitatea dintr-un anumit domeniu.
CONSILIUL NAȚIONAL ROMÂN CENTRAL, organ politic suprem, constituit la 30 oct. 1918 la Budapesta (la Arad din 2 nov. 1918), din cîte șase reprezentanți ai Partidului Național Român și ai Partidului Social-Democrat Român. A avut atribuțiile unui guvern provizoriu al Transilvaniei, conducînd acțiunea de înlăturare a vechilor autorități ungare și înlocuirea lor cu consilii naționale române. Condus de Șt. Cicio Pop. A pregătit și organizat Adunarea Națională de la Alba Iulia, care a hotărît, la 1 decembrie 1918, unirea Transilvaniei cu România. Și-a încetat activitatea o dată cu crearea Consiliului Dirigent.
MASIVUL CENTRAL (MASSIF CENTRAL [masíf sãtrál]), masiv muntos hercinic în partea central-sudică a Franței; 80 mii km2. Alcătuit din formații cristaline cu intruziuni vulcanice, este înconjurat de depr. Rhône-Saône (în E), bazinul Bretaniei (în V), câmpia Languedocului (în S) și bazinul Parisului (în N). Transformat în podiș din cauza eroziunii; în centru este dominat de masivele vulcanice Cantal, Mont Doré și Puy de Dôme. Alt. max.: 1.885 m (vf. Puy de Sancy). Nod orohidrografic. Acoperit cu păduri de foioase (până la 1.400 m alt.) și de conifere (la peste 1.400 m). Largă dezvoltare a formelor carstice în pod. Causses (în S).
ORGANIZAȚIA TRATATULUI CENTRAL (C.E.N.T.O.; în engl.: Central Treaty Organization – C.E.N.T.O.), organizație guvernamentală regională (bloc politico-militar), creată la 24 febr. 1955, cu sediul la Ankara (Turcia), în scopul apărării comune și dezvoltării economice a statelor membre. Până în 1959 s-a numit Organizația Tratatului Orientului Apropiat inițial ca un tratat bilateral între Turcia și Iraq, la care au aderat în același an Marea Britanie (4. apr.), Pakistan (23 sept.) și Iran (3 nov.). Organizația s-a autodizolvat în 1979.
PIAȚA COMUNĂ A AMERICII CENTRALE (P.C.A.C.; în engl.: Central American Common Market – C.A.C.M.; în sp.: Mercado Común Centroamericano – M.C.C.), organizație guvernamentală internațională, creată prin Tratatul General de Integrare Economică a Americii Centrale, semnat la 13 dec. 1960 și ratificat în sept. 1963, cu sediu la Ciudad de Guatemala (Guatemala), în scopul integrării economice prin liberalizarea comerțului interregional și crearea de zone libere și a unei uniuni vamale. Are cinci state membre (Costa Rica, El Salvador, Guatemala, Honduras, Nicaragua).
PODIȘUL CENTRAL MOLDOVENESC, unitate înaltă de relief, în E României, reprezentând partea de N a podișului Bârladului, cuprinsă între câmpia Jijiei la N, aliniamentul văilor Racova-Lohan în S, Prut la E și Siret la V. Structura geologică complexă, monoclinală, alcătuită predominant din formațiuni sarmațiene (marne, argile, gresii, calcare oolitice) a generat un relief de cueste și platouri structurale. P.C.M. este alcătuit dintr-o culme principală, extinsă pe direcție V-E, cu înălțimi de 350-450 m, din care se desprind culmi secundare scurte, spre N, și prelungi și mai largi, către S. Trecerea spre câmpia Jijiei (în N) se face printr-un abrupt cuestic (Coasta Iașilor), cu o energie de relief de 200-300 m. În cadrul lui se întâlnesc dealuri înalte (Tansa 466 m – alt. max. a P.C.M., Cheia Domniței 458 m, Dealu Bourului 455 m, Suhuleț 449 m, Movila 417, Repedea 404 m ș.a.), bine individualizate, precum și numeroase platouri structurale mici (Bunești-Averești, Transa, Ipatele, Borosești, Slobozia, Dobrovăț, Schitu Duca ș.a., mărginite de versanți abrupți. Nenumăratele văi torențiale și alunecări de straturi, care se dezvoltă pe cuestele ce flanchează masivele deluroase, reduc necontenit suprafața acestora. Condițiile meteorologice din uniĭ ani favorizează accelerarea proceselor de eroziune torențială și reactivarea unor alunecări de teren mai vechi (parțial stabilizate), așa cum s-a întâmplat în 1970 când, din cauza precipitațiilor abundente, au avut loc alunecări de teren pe suprafețe mari în arealul localităților Chiperești (264 ha), Răducăneni (80 ha) ș.a. Pădurile de gorun și fag alternează cu pajiștile naturale și culturi agricole. Pomicultură și viticultură (podgoriile Huși și Bohotin). Păduri de foioase, silvostepă și stepă, în prezent în mare parte înlocuite de culturi agricole.
PODIȘUL CENTRAL RUSESC, regiune colinară în cadrul Câmpiei Ruse, cuprinsă între dealurile Smolensk-Moscova (la N), dealurile Donețului (la S), Don (la E) și C. Niprului (la V). Alt.: 230-250 m. Axată pe o zonă mai ridicată a fundamentului Platformei Ruse. De aici izv. o serie de râuri care se varsă în Marea Neagră și Marea Caspică. Depozitele de suprafață sunt argiloase și loessoide. Pădurile de foioase, silvostepa și stepa, în prezent în mare parte sunt înlocuite cu culturi agricole.

centrală dex

Intrare: central
central adjectiv
Intrare: centrală
centrală substantiv feminin