centra definitie

13 definiții pentru centra

centrá [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 315 / Pzi: ~réz / E: fr centrer] 1 vt A centraliza (1). 2 vt (Teh) A fixa o piesă pentru a fi prelucrată astfel încât axa ei de rotație să coincidă cu axa de rotație a sculei sau cu axul principal al mașinii. 3-4 vt (Fig) A orienta spre centru sau a așeza o serie de obiecte simetric față de un centru. 5 vt (Fig) A orienta o activitate spre un anumit obiectiv. 6 vi (Spt; la jocurile de fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trece sau a trimite mingea în careul de la poarta adversă.
CENTRÁ, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă, astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate. 4. Intranz. și tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la poartă. – Din fr. centrer.
CENTRÁ, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă, astfel încât axa de rotație a suprafeței supuse prelucrării să coincidă cu axa de rotație a sculei sau a axului principal al mașinii. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. 3. Tranz. A aduce în poziții corecte două sau mai multe mașini care funcționează cuplate. 4. Intranz. și tranz. (La fotbal, polo, handbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui; spec. (la fotbal) a trimite mingea din marginea terenului în careul de la poartă. – Din fr. centrer.
CENTRÁ, centrez, vb. I. 1. Tranz. (Tehn.) A așeza (o piesă) în poziție corectă, a fixa în (sau pe) centru, cu orientarea simetrică față de un centru. A centrat roata bicicletei. 2. Tranz. Fig. A orienta (o activitate) spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. În tehnica pictorului și în viziunea lui se recunoaște obișnuința de a centra totul în jurul problemelor de culoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 10/4. Activitatea oamenilor de știință trebuie centrată pe aceleași obiective pe care le are poporul muncitor. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 185, 3/5. 3. Intranz. (Sport, îndeosebi la fotbal și rugbi) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru, în apropierea porții adversarului. Fundașul oprește mingea și centrează.
CENTRÁ, centrez, vb. I. 1. Tranz. A fixa o piesă de prelucrat într-o mașină-unealtă astfel încât axa ei de rotație în mașină să coincidă cu axa pe care trebuie să o aibă piesa prelucrată. 2. Tranz. Fig. A orienta o activitate spre un anumit obiectiv, a grupa elemente disparate în jurul unui nucleu. 3. Intranz. (La fotbal, rugbi etc.) A trimite sau a trece mingea de la marginea terenului spre centru (în apropierea porții adversarului). – Fr. centrer.
centrá (a ~) vb., ind. prez. 3 centreáză
centrá vb., ind. prez. 1 sg. centréz, 3 sg. și pl. centreáză
CENTRÁ vb. (TEHN.) a axa. (~ o piesă cilindrică.)
A centra ≠ a descentra
CENTRÁ vb. I. tr. 1. A așeza, a fixa în (pe) centru sau într-o poziție corectă (o piesă). 2. (Fig.) A îndrepta (o acțiune) către un anumit scop. 3. A trimite mingea la centru sau lângă poarta echipei adverse (la fotbal și la rugbi). [< fr. centrer].
CENTRÁ vb. I. tr. 1. a așeza, a fixa în/pe centru sau într-o poziție corectă (o piesă). 2. (fig.) a îndrepta către un anumit scop, a grupa. 3. a regla două sau mai multe mașini care funcționează cuplate. II. intr., tr. (sport) a trimite mingea de la marginea terenului spre mijlocul lui, (la fotbal) în careul de la poartă. (< fr. centrer)
A CENTRÁ ~éz tranz. 1) A fixa sau a amplasa în centru (pe o axă sau într-o poziție corectă); a regla după o axă; a axa. ~ o piesă. 2) fig. A amplasa în centru. ~ un desen. 3) fig. (elemente răzlețe) A dispune în jurul unui nucleu. 4) sport (mingi) A trimite de la marginea terenului spre centru. /<fr. centrer
CENTRA vb. (TEHN.) a axa. (~ o piesă cilindrică.)

centra dex

Intrare: centra
centra verb grupa I conjugarea a II-a