Dicționare ale limbii române

17 definiții pentru centaură

centáură sf vz țintaură
CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. (Reg.) Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee cu flori roz, dispuse în umbelă; crește prin pajiști puternic însorite și se întrebuințează ca plantă medicinală, extrăgîndu-se din ea un surogat al chininei (Erythraea Centaurium); potroacă. Mai bună e țintaura pentru friguri. DELAVRANCEA, S. 265. – Variantă: centáură s. f.
CENTÁURĂ s. f. v. țintaură.
țintáură (reg.) (-ta-u-) s. f., g.-d. art. țintáurei; pl. țintáure
țintáură s. f. (sil. -ta-u-), g.-d. art. țintáurei; pl. țintáure
ȚINTÁURĂ s. v. fierea-pământului.
țintáură (-re), s. f. – Fierea-pămîntului (Erythraea centaurium). – Var. centaură. De la numele științific, după cum se pare cu pronunțare germ.
ȚINTÁURĂ ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea
țintaură f. Bot. centaurea.
cintáur m. (lat. centaurium, d. vgr. kentaúrion. V. centauree). O buruĭană din familia gențianeĭ (erythraea centaurium și erythraea pulchella). – Vulg. și țintaur, țintaură și țintaulă (după latina farmaciștilor Germanĭ).
țintáur, -ră, -lă, V. cintaur.
ȚINTAURĂ s. (BOT.; Centaurium umbellatum sau minus) potroacă, fierea-pămîntului, (reg.) cintoaie, frigor, frigurică, ghințură, ghințurea, potrocea, potrocuță, scăunel, scînteiuță, taulă, buruiană-de-friguri, cocoșei-de-grădină (pl.), crucea-pămîntului, floare-de-friguri, fumurică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarbă-de-friguri, săfindei-de-cîmp (pl.).

centaură definitie

centaură dex

Intrare: țintaură
țintaură substantiv feminin
  • silabisire: țin-ta-u-ră
centaură substantiv feminin