Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru cenoză

cenóză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: it cenosi] (Blg) Evacuare a fecalelor. Si: (pfm) căcare.
cenóză s. f., pl. cenóze
CENÓZĂ s.f. (Biol.) Evacuare a fecalelor, ieșire afară. [Cf. it. cenosi, cf. gr. kenosis – evacuare].
CENÓZĂ2 s. f. Evacuare a fecalelor din organism. (din fr. cénose)
-CENÓZĂ3 elem.
-CENÓZĂ4 elem. v. ceno3-.
CENÓZĂ1, cenóze, s. f. Conviețuire a unor plante sau animale în același biotop. (din fr. cénose) [def. MDN]
CHENÓZĂ sau KENÓZĂ ({s} gr. kenosis „golire”) s. f. (REL.) Consecință a unirii ipostatice, constînd în lipsirea sau „golirea” lui Iisus Hristos de slava avută înainte de întrupare și asumarea firii omenești sau coborîrea lui la starea de om, ferit însă de păcat; reversul c. este îndumnezeirea firii omenești din Iisus Hristos.
-CENOZĂ1 „asociație, comunitate, conviețuire”. ◊ gr. koinosis „care se asociază, care reunește” > fr. -cénose și -coenose, engl. -coenose > rom. -cenoză.
-CENOZĂ2 „golire, evacuare, descărcare”. ◊ gr. kenosis „golire, descărcare” > fr. -cénose, engl. -cenosis > rom. -cenoză.
kenóză v. chenoză.

Cenoză dex online | sinonim

Cenoză definitie

Intrare: cenoză (subst.)
kenoză substantiv feminin (numai) singular
cenoză 1 subst. substantiv feminin
Intrare: cenoză (suf. - gol)
cenoză 2 suf. - gol
Intrare: cenoză (suf. - comun)
cenoză 1 suf. - comun