cenobit definitie

14 definiții pentru cenobit

cenobít sm [At: DA / Pl: ~iți / E: fr cénobite] (Bis; îoc anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală Si: chinovit.
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Din fr. cénobite, lat. coenobita.
CENOBÍT, cenobiți, s. m. (Spre deosebire de anahoret) Călugăr care trăiește într-o mănăstire la un loc cu alți călugări.
CENOBÍT, cenobiți, s. m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire. – Fr. cénobite (lat. lit. coenobita).
cenobít s. m., pl. cenobíți
cenobít s. m., pl. cenobíți
CENOBÍT s. (BIS.) (înv.) chinovit. (~ul este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)
CENOBÍT s.m. Călugăr care trăiește într-o mănăstire sau într-o comunitate monahală. [< fr. cénobite, cf. lat. coenobita].
CENOBÍT s. m. călugăr care trăiește într-o mănăstire. (< fr. cénobite, lat. coenobita)
CENOBÍT ~ți m. 1) Călugăr care trăiește într-un cenobiu. /<fr. cénobite, lat. coenobita
cenobit m. călugăr care trăiește în comun cu alții. V. chinovie.
*cenobít m. (lat. coenobita, vgr. koinobiátes). Călugăr din cenobiŭ. – Și chinovit (după ngr.). – Fem. -ítă, pl. e. V. anahoret.
CENOBIT s.(BIS.) (înv.) chinovit. (~ este călugărul care trăiește într-o mănăstire.)

cenobit dex

Intrare: cenobit
cenobit substantiv masculin