cementație definitie

6 definiții pentru cementație

cementație sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr cémentation] 1-3 Cementare (1-3). 4 Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului ca rezultat al uscării succesive. 5 (Glg; îs) Zonă de ~ Zonă a scoarței pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare.
CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation.
CEMENTÁȚIE, cementații, s. f. 1. (Chim.) Cementare. 2. Întărire și pierdere a elasticității suprafeței lemnului. 3. (Geol.; în sintagma) Zonă de cementație = zonă din scoarța pământului în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. – Din fr. cémentation.
cementáție s. f., pl. cementáții
CEMENTÁȚIE s.f. Cementare. ♦ Întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului ca rezultat al uscării excesive a suprafeței. [< fr. cémentation].
CEMENTÁȚIE s. f. 1. cementare. 2. întărire și pierdere a elasticității straturilor externe ale lemnului. 3. zonă de ~ = zonă din scoarța terestră în care se produce îmbogățirea în sulfuri secundare a unui zăcământ de sulfuri primare. (< fr. cémentation)

cementație dex

Intrare: cementație
cementație substantiv feminin