cementa definitie

13 definiții pentru cementa

cementa vt [At: DN3 / Pzi: ~téz / E: fr cémenter] 1 A trata termochimic oțelurile moi sau aliate cu carbon, crom, azot etc., pentru a obține un strat superficial dur, cu mare rezistență la uzură. 2 (Med) A obtura canalul unui dinte cu cement (2). 3 (Med) A fixa cu cement (2) protezele pe dinți.
cimentá [At: G. M. ZAMFIRESCU, Sf. M. N. 206 / V: cem~, țem~, țim~ / Pzi: ~téz / E: ciment] 1-7 vt A întări cu ciment (1, 3-8) Si: a cimentui (1-7). 8-9 vtr (Fig) A (se) consolida.
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistență la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. [Var.: cimentá vb. I] – Din fr. cémenter.
CIMENTÁ2 vb. I v. cementa.
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. 1. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând carbon, crom, azot etc. în stratul lor superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. 2. (Med.) A obtura canalul unui dinte cu cement. 3. (Med.) A fixa cu cement protezele pe dinți. – Din fr. cémenter.
CEMENTÁ, cementez, vb. I. Tranz. A trata termochimic oțelurile moi sau aliate, introducând, prin difuziune, carbon în stratul superficial, pentru a obține un strat dur cu mare rezistentă la uzură. – Fr. cémenter.
cementá1 (a ~) (a trata oțelul) vb., ind. prez. 3 cementeáză
!cementá2/cimenta (a ~) (a trata dinții) vb., ind. prez. cementeáză/cimenteáză
cimentá2 (a ~) (a trata dinții) v. cementá2
cementá (met.) vb., ind. prez. 1 sg. cementéz, 3 sg. și pl. cementeáză
CEMENTÁ vb. I. tr. A supune un metal unei transformări chimice prin încălzirea lui puternică în prezența unor materii (mai ales a carbonului) cu care se combină. [< fr. cémenter].
CEMENTÁ vb. tr. 1. a supune unele piese din oțel moale unui tratament termochimic, prin introducerea de carbon, crom, azot, aluminiu etc. în stratul superficial al acestora. 2. a obtura canalul unui dinte cu cement. 3. a fixa cu cement protezele pe dinți. (< fr. cémenter)
A CEMENTÁ ~éz tranz. (piese de oțel) A trata termochimic, introducând în stratul de la suprafață anumite elemente (crom, carbon etc.), pentru a mări rezistența și durabilitatea. /<fr. cémenter

cementa dex

Intrare: cementa
cementa conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
cimenta conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv