celuloid definitie

12 definiții pentru celuloid

celuloíd sn [At: MACAROVICI, CH. / P: ~lo-id / Pl: ~uri / E: fr celluloid] Material plastic solid, ușor inflamabil, care se obține din camfor și azotat de celuloză, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor și a unor obiecte uzuale.
CELULOÍD s. n. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din nitroceluloză și camfor, folosită la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor și a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd.
CELULOÍD s. n. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din nitroceluloză și camfor, folosită la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor și a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd.
CELULOÍD s. m. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din camfor și azotat de ceúloză (cu adaosul a diverși coloranți), folosită la fabricarea filmelor fotografice și a unor obiecte uzuale, mai. ales de toaletă. Pieptene de celuloid.
CELULOÍD s. m. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din camfor și azotat de celuloză, folosită la fabricarea filmelor fotografice și a unor obiecte uzuale. – Fr. celluloïd.[1]
celuloíd s. n.
celuloíd s. n.
CELULOÍD s.m. Material plastic solid, ușor inflamabil, care se obține din camfor și azotat de celuloză. [Pron. -lo-id. / < fr. celluloid, cf. lat. cellula – celulă, gr. eidos – aspect].
CELULOÍD s. n. material plastic solid, ușor inflamabil, din camfor și azotat de celuloză. (< fr. celluloïd)
CELULOÍD n. Produs industrial plastic, flexibil, ușor inflamabil, obținut din celuloză, care are diferite întrebuințări. [Sil. -lo-id] /<fr. celluloïd
*celuloíd n., pl. e (d. celulă și sufixu -id ca’n metaloid). Chim. Substanță rezultată din tratatrea colodiuluĭ cu o soluțiune de canforă și comprimată cu putere. E solidă, compactă, se poate colora și lucra și servește la imitarea ivoriuluĭ și a bagaleĭ. V. galalit și chihlimbar.
CELULOID (< fr. {i}; {s} lat. cellula „cămăruță” + gr. eidos „aspect”) s. n. Material termoplastic, solid, lucios, flexibil, ușor inflamabil, obținut din nitroceluloză și camfor, folosit la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor etc. Este primul material plastic fabricat, în 1870, de chimistul american J.W. Hyatt.

celuloid dex

Intrare: celuloid
celuloid substantiv neutru