celuitor definitie

8 definiții pentru celuitor

celuitor, ~oare [At: PSALT. SCH. 22/30 / P: ~lu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: celui + -tor] (Reg) 1-2 smf, a (Persoană) care înșeală Si: înceluitor (1-2). 3-4 smf, a (Persoană) care decepționează Si: înceluitor (3-4).
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. [Pr.: -lu-i-] – Celui + suf. -tor.
CELUITÓR, -OÁRE, celuitori, -oare, s. m. și f., adj. (Reg.) (Persoană) care înșală, amăgește, ademenește. – Din celui + suf. -(i)tor.
celuitór (reg.) (-lu-i-) adj. m., s. m., pl. celuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. celuitoáre
celuitór s. m., adj. m. (sil. -lu-i-), pl. celuitóri; f. sg. și pl. celuitoáre, g.-d. sg. art. celuitoárei
CELUITÓR s., adj. v. ademenitor, amăgitor, înșelător, seducător.
celuitor s., adj. v. ADEMENITOR. AMĂGITOR. ÎNȘELĂTOR. SEDUCĂTOR.

celuitor dex

Intrare: celuitor (adj.)
celuitor adjectiv
  • silabisire: -lu-i-
Intrare: celuitor (s.m.)
celuitor substantiv masculin
  • silabisire: -lu-i-