Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru celuială

celuiálă sf [At: HODOȘ, P. P. 217 / P: ~lu-ia~ / Pl: ~iéli / E: celui + -eală] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.
celuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
celuiálă s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
celuia s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

celuială definitie

celuială dex

Intrare: celuială
celuială substantiv feminin