celuială definitie

8 definiții pentru celuială

celuiálă sf [At: HODOȘ, P. P. 217 / P: ~lu-ia~ / Pl: ~iéli / E: celui + -eală] (Reg) 1-4 Celuire (1-4).
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire. ♦ Ademenire. [Pr.: -lu-ia-] – Celui + suf. -eală.
CELUIÁLĂ, celuieli, s. f. (Reg.) Înșelare, amăgire; ademenire. – Din celui + suf. -eală.
celuiálă (reg.) s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
celuiálă s. f., g.-d. art. celuiélii; pl. celuiéli
CELUIÁLĂ s. v. ademenire, amăgire, înșelare, înșelăciune, înșelătorie, momire, păcăleală, păcălire, păcălit, prostire, prostit, trișare.
celuia s. v. ADEMENIRE. AMĂGIRE. ÎNȘELARE. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MOMIRE. PĂCĂLEALĂ. PĂCĂLIRE. PĂCĂLIT. PROSTIRE. PROSTIT. TRIȘARE.

celuială dex

Intrare: celuială
celuială substantiv feminin