céltic, ~ă a [At: DA / Pl: ~ici, ~ice / E: fr celtique] 1 Al celților (1). 2 Privitor la celți (1). 3 (Îs) Limbi ~ice Familie de limbi vorbite, în Antichitate, de vechii gali și, astăzi, de irlandezi, bretoni etc., în vestul Europei.

CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic². ♦ (Substantivat, f.) Celta. – Din fr. celtique.

CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților (1), privitor la celți; celt (2), galic². ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.), în vestul Europei. – Din fr. celtique.

CÉLTIC, -Ă, celtici, -e, adj. Care aparține celților, privitor la celți. Menhirele sînt monumente celtice. ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate și astăzi de un număr de popoare din vestul Europei (vechii gali, azi irlandezii, bretonii etc.).

CÉLTIC, -Ă, celtici, -ce, adj. Care aparține celților, privitor la celți. ◊ Limbi celtice = familie de limbi vorbite în antichitate (de vechii gali) și astăzi (de irlandezi, bretoni etc.) în vestul Europei. – Fr. celtique.

céltă/céltică (limbă) s. f., g.-d. art. céltei/célticei

céltic adj. m., pl. céltici; f. céltică, pl. céltice

céltică (limbă) v. céltă

céltic adj. m., pl. céltici; f. sg. céltică, pl. céltice

CÉLTIC adj. celt, galic. (Populații ~.)

CÉLTIC, -Ă adj. referitor la celți, al celților. ♦ limbi če = familie de limbi indo-europene (gaelica, irlandeza, galeza și bretona) vorbite de celți. (< fr. celtique, lat. celticus)

CÉLTIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține celților; privitor la celți. Limbi ~ce. /<fr. celtique

celtic a. privitor la Celți: limbă celtică.

*céltic, -ă adj. De Celt, al Celților.

CELTIC adj. celt, galic. (Populații ~.)

CÉLTIC, -Ă adj. (< fr. celtique): în sintagma limbă celtică (v.).

CÉLTICĂ s. f. (după fr. celtique): v. céltă.