celostát sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: nct] Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru, transmițându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeași direcție.

CELOSTÁT, celostate, s. n. Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru, transmițându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeași direcție. – Et. nec.

CELOSTÁT, celostate, s. n. Mecanism care urmărește mișcarea diurnă a unui astru, transmițându-i imaginea cu ajutorul unei oglinzi, tot timpul în aceeași direcție. – Et. nec.

!celostát (-los-tat/-lo-stat) s. n., pl. celostáte

celostát s. n. (sil. mf. -stat), pl. celostáte

CELOSTÁT s.n. Aparat cu ajutorul căruia se fac cercetări solare, permițând a urmări astrele pe parcursul mișcării lor aparente și a transmite neîncetat imaginea cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane. [< fr. caelostat].

CELOSTÁT s. n. instrument care permite urmărirea aștrilor în mișcarea lor aparentă diurnă și transmite neîncetat imaginea cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane. (< fr. coelostat)

CELOSTÁT ~e n. Instrument cu ajutorul căruia este urmărită mișcarea diurnă a aștrilor de pe o anumită porțiune a bolții cerești. /<fr. coelostat

CELO-3 „cer, soare”. ◊ L. caelum „boltă cerească” > fr. caelo-, engl. id. > rom. celo-. □ ~stat (v. -stat), s. n., aparat automat care urmărește mișcarea diurnă a unui astru cu ajutorul unui sistem de oglinzi plane.