celibat definitie

15 definiții pentru celibat

celibát sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat celibatus] Stare a unei persoane necăsătorite Si: burlăcie, burlăcărie, holteie.
CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Din fr. célibat, lat. caelibatus.
CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, stare a unei persoane necăsătorite.
CELIBÁT s. n. Faptul de a fi celibatar, starea unei persoane necăsătorite. – Fr. célibat (lat. lit. caelibatus).
celibát s. n.
celibát s. n.
CELIBÁT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ul lui n-a durat mult.)
CELIBÁT s.n. Situație a celui necăsătorit; burlăcie. [Pl. -turi. / < fr. célibat, cf. lat. caelibatus].
CELIBÁT s. n. starea civilă a celibatarului. (< fr. célibat, lat. caelibatus)
CELIBÁT n. Stare civilă a celibatarului; burlăcie. /<fr. célibat, lat. caelebatus
celibat n. starea celui neînsurat: celibatul preoților catolici deveni obligatoriu dela 1074.
*celibát n., pl. e și urĭ (lat. caelibatus, d. caelebs, celibatar). Starea celuĭ necăsătorit, burlăcie.
CELIBAT s. burlăcie, holteie, (înv.) necăsătorie, necăsnicie. (~ lui n-a durat mult.)
CELIBAT. Subst. Celibat, burlăcie, holteie, feciorie, junie (înv.). Burlac, celibatar, holtei, holteiaș (dim.), fecior, june (reg.), bărbat neînsurat (necăsătorit), flăcău tomnatic, becher (fam.), becheraș (dim., fam.), cavaler (pop.). Fecioară, femeie nemăritată, femeie necăsătorită, femeie singură, fată bătrînă, fată rămasă, celibatară. Misoginism (livr.), misoginie, misogamie. Misogin. Adj. Burlac, necăsătorit. Misogin. Vb. A fi neînsurat (necăsătorit, burlac), a burlăci, a holtei, a feciori (pop.), a sta necăsătorit (neînsurat), a rămîne necăsătorit (neînsurat). A fi necăsătorită (nemăritată); a fi liberă, a trăi singură, a sta necăsătorită (nemăritată), a rămîne necăsătorită (nemăritată), a fi fată în păr, a rămîne fată în păr, a rămîne fată bătrînă, a îmbătrîni în vatră, a împleti cosiță albă. V. divorț, văduvie.

celibat dex

Intrare: celibat
celibat substantiv neutru