celeritate definitie

11 definiții pentru celeritate

celeritáte sf [At: DA / Pl: ~itắți / E: fr célérité, lat celeritas, -atis] (Liv) Repeziciune.
CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.
CELERITÁTE s. f. (Livr.) Iuțeală (1), repeziciune (1). – Din fr. célérité, lat. celeritas, -atis.
CELERITÁTE s. f. (Franțuzism) Iuțeală, repeziciune. – Fr. célérité (lat. lit. celeritas, -atis).
celeritáte (livr.) s. f., g.-d. art. celeritắții
celeritáte s. f., g.-d. art. celerității
CELERITÁTE s. v. iuțeală, rapiditate, repeziciune, viteză.
CELERITÁTE s.f. (Rar) Iuțeală, repeziciune. [Cf. fr. célérité, it. celerità, lat. celeritas].
CELERITÁTE s. f. 1. iuțeală, repeziciune, viteză. 2. viteza de propagare a undei, a perturbației printr-un mediu fluid în repaus. (< fr. célérité, lat. celeritas)
*celeritáte f. (lat. celéritas, -átis). Ĭuțeală, rapiditate.
celeritate s. v. IUȚEALĂ. RAPIDITATE. REPEZICIUNE. VITEZĂ.

celeritate dex

Intrare: celeritate
celeritate substantiv feminin