celenterate definitie

12 definiții pentru celenterate

celenterát [At: ANATOMIA, 24 / Pl: ~re / E: fr coelentérés] 1 sn (Lpl) încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și o cavitate digestivă în interior. 2-3 sn, a (Animal) care face parte din încrengătura celenterate (1).
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. – Din fr. coelentéré.
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare, de obicei marine, care au corpul cu pereții alcătuiți din două straturi de celule și cu o cavitate digestivă în interior; (și la sg.) animal care face parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. – Din fr. coelentérés.
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare al căror corp este redus la un sac prevăzut cu un orificiu înconjurat de tentacule; (la sg.) animal făcînd parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sînt animale celenterate.
CELENTERÁT, celenterate, s. n. (La pl.) Încrengătură de animale inferioare, al căror corp este redus la un sac prevăzut cu un orificiu înconjurat de tentacule; (și la sg.) animal făcând parte din această încrengătură. ◊ (Adjectival) Meduza și coralii sunt animale celenterate. – După fr. coelentérés.
celenterát s. n., pl. celenteráte
celenterát s. n., pl. celenteráte
CELENTERÁTE s.n.pl. Încrengătură de animale inferioare, cu corpul în formă de sac prevăzut cu un orificiu înconjurat de numeroase tentacule; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. celenterat. / < fr. coelentérés, cf. gr. koile – cavitate, enteron – intestin].
CELENTERÁTE s. f. pl. încrengătură de animale inferioare acvatice, cu corpul în formă de sac cu un orificiu înconjurat de numeroase tentacule. (< fr. coelentérés)
CELENTERÁT ~e n. 1) la pl. Încrengătură de animale inferioare acvatice cu corpul în forma de săculeț sau de clopot (reprezentanți: coralul, meduza, hidra etc.). 2) Animal din această încrengătură. /<fr. coelentérés
*celenterát, -ă adj. și s. (vgr. kotlos, cav, și énteron, intestin). Zool. N. pl. (subînț. animal). Animal cu o singură cavitate, care reprezentă prima cavitate digestivă formată direct din oŭ, ca polipiĭ (idra, meduza, coraliŭ, gorgona și sifonoforiĭ): celenteratele formează o ramură a regnuluĭ animal. – În ainte se zicea zoofit.
CELENTERAT (< fr. {i}; {s} gr. koilos „scobit” + enteron „intestin”) s. n. (la pl.) Încrengătură de metazoare marine, rar dulcicole, care au fie o cavitate digestivă simplă și trăiesc libere sau fixate (hidrozoarele = hidrele), fie o cavitate digestivă închisă și pot fi libere (scifozoarele = meduzele) sau fixate (antozoarele = coralii). Au corpul saciform, cu un ectoderm sensibil (epiderma, situată la exterior) și un endoderm cu rol digestiv (care îl căptușește pe primul), un singur orificiu diferențiat, fie bucal, fia anal, tentacule cu celule urticante; se reproduc prin ouă sau înmugurire și formează deseori colonii.

celenterate dex

Intrare: celenterat
celenterat substantiv neutru