cefár sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: ceafă + -ar] 1 Parte superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2 Bucată de pânză care se prinde la ceafa de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui. 3 Curea care se prinde la ceafa.

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.

CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar.

cefár s. n., pl. cefáre

cefár s. n., pl. cefáre

CEFÁR ~e n. Bara de deasupra jugului, care se pune pe ceafa boilor. /ceafă + suf. ~ar

cefár n., pl. e (d. ceafă). Bucată de pînză atîrnată de chipiŭ p. a apăra ceafa de arșița soareluĭ. Cureaŭa de la ceafă la frîŭ și la mască. V. comănac.