CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. Care aparține capului, care se referă la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Din fr. céphalique, lat. cephalicus.

CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. Care aparține capului, care se referă la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Din fr. céphalique, lat. cephalicus.

CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -e, adj. (Anat.) De la cap; al capului. Arteră cefalică = carotidă.

CEFÁLIC, -Ă, cefalici, -ce, adj. (Anat.) De la cap; al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. – Fr. céphalique (lat. lit. cephalicus).

cefálic adj. m., pl. cefálici; f. cefálică, pl. cefálice

cefálic adj. m., pl. cefálici; f. sg. cefálică, pl. cefálice

ARTERĂ CEFÁLICĂ s. v. carotidă.

CEFÁLIC, -Ă adj. Al capului. ◊ Arteră cefalică = carotidă. [< fr. céphalique, cf. gr. kephalikos – de cap].

CEFÁLIC, -Ă adj. referitor la cap, al capului. (< fr. céphalique)

CEFÁLIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de cap; caracteristic capului. Arteră ~că. /<fr. céphalique, lat. cephalicus

cefalic a. ce ține de cap: arteră cefalică.

*cefálic, -ă adj. (vgr. kephalikós). Anat. Al capuluĭ, de la cap; vînă cefalică.