cedru definitie

16 definiții pentru cedru

cédru sm [At: GHICA, S. 534 / Pl: ~ri / E: fr cèdre, lat cedrus] 1-2 (Arbore din) familia de pinacee, cu lemnul tare, cu ramuri orizontale, cu înălțimea de peste 40 m (Cedrus). 3 Lemn de cedru (1), de culoare brună gălbuie, rezistent, uleios, cu miros specific, folosit în construcții navale, fabricarea mobilei, sculptură.
CÉDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare brună-gălbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit în construcțiile navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. – Din fr. cèdre, lat. cedrus.
CÉDRU, cedri, s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus). ♦ Lemnul acestor arbori, de culoare brună-gălbuie, rezistent, uleios, cu miros puternic, folosit în construcțiile navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură. – Din fr. cèdre, lat. cedrus.
CÉDRU, cedri, s. m. Arbore exotic din clasa coniferelor, totdeauna verde, cu ramurile întinse orizontal, cu lemnul tare și care poate ajunge la înălțimi gigantice (Cedrus Libani). În fiecare grădină cîte trei și patru copaci mari, cedri de Liban... ciparoși. GHICA, S. 534. ◊ (Metaforic) Murad se crede-un cedru și nu-i decît un brad! ALECSANDRI, P. III 253. ♦ Lemnul acestui arbore. Așezați într-o luntre de cedru, coborau pe ascultătoarele valuri ale fluviului. EMINESCU, N. 67. – Variantă: (învechit și popular) chédru (SEVASTOS, N. 393, VĂCĂRESCU, P. 149) s. m.
CÉDRU, cedri, s. m. Conifer exotic gigantic, cu lemnul tare, cu ramurile orizontale (Cedrus Libani). ♦ Lemnul acestui arbore. [Var.: (înv. și pop.) chédru s. m.] – Fr. cèdre (lat. lit. cedrus).
cédru (ce-dru) s. m., art. cédrul; pl. cédri, art. cédrii
cédru s. m. (sil. -dru), art. cédrul; pl. cédri, art. cédrii
CÉDRU s.m. Conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ♦ Lemnul acestui arbore. [Var. chedru s.m. / < lat. cedrus, cf. gr. kedros].
CÉDRU s. m. conifer exotic, veșnic verde, cu ramurile orizontale. ◊ lemnul acestuia. (< fr. cèdre, lat. cedrus)
cédru (cédri), s. m. – Specie de arbore (Cedrus Libani). Var. (înv.) chedru. Lat. cedrus (sec. XIX). Var., direct din gr. ϰέδρος, sau prin intermediul sl. kedrŭ (Murnu 12), sec. XVI.
CÉDRU ~i m. 1) Arbore exotic uriaș, cu ramuri dispuse orizontal și cu lemnul foarte rezistent. ~ de Liban. 2) Lemn al acestui arbore, folosit în industrie (construcții navale, sculptură etc.). Mobilă de ~. [Sil. ce-dru] /fr. cedre, lat. cedrus
cedru m. arbore maiestos din clasa coniferelor, totdeauna verde, crește în munții Libanului și Himalaiei; lemnu-i mirositor e foarte căutat de ebeniști (Cedrus Libani).
*cédru m. (lat. cedrus, vgr. kédros). Un fel de brad gigantic (cedrus Libani) care miroase plăcut și care crește pin munțiĭ Liban, Taurus, Atlas, insula Cipru ș. a. Trunchĭu luĭ ajunge pînă la un diametru de 4 metri. Lemnu luĭ e foarte rezistent. Și Biblia vorbește de el.
cédru, s.n. – v. cídru2 („tuia”).
cédru, s.n. – v. cidru.
CEDRU (< fr., lat.) s. m. Numele mai multor specii de arbori din familia pinaceelor, răspîndiți în Maroc (Cedrus atlantica), Cipru (Cedrus brevifolia), Asia Mică (Cedrus libani) și Asia Centrală (Cedrus deodara). Are ramuri orizontale, în planuri suprapuse. Atinge 40 m înălțime și trăiește c. 1.000 de ani. ♦ Lemnul acestui arbore, brun-gălbui, rezistent, uleios, cu miros puternic, este folosit în construcții navale, la fabricarea mobilelor, în sculptură.

cedru dex

Intrare: cedru
cedru substantiv masculin
  • silabisire: -dru