cecitate definitie

13 definiții pentru cecitate

cecitáte sf [At: DA / Pl: ~tắți / E: fr cécité, lat caecitas, -atis] 1 Absență a vederii datorată unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii Si: ablepsie, orbire. 2 (Îs) ~ psihică Pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. 3 (Îs) ~ verbală Pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris Si: alexie. 4 (Îs) ~ nocturnă Hemeralopie.
CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis.
CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis.
CECITÁTE s. f. Starea celui lipsit de vedere.
CECITÁTE s. f. (Rar) Starea celui lipsit de vedere. – Fr. cécité (lat. lit. caecitas).
cecitáte s. f., g.-d. art. cecitắții
cecitáte s. f., g.-d. art. cecității
CECITÁTE s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate diurnă = hemeralopie, (pop.) orbul găinilor; cecitate verbală = alexie.
CECITÁTE s.f. Lipsă de vedere; orbire. ◊ Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris. [Cf. fr. cécité, lat. caecitas].
CECITÁTE s. f. 1. slăbire a capacității vizuale; orbire. ♦ ~ psihică = pierdere a capacității de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului; ~ verbală = alexie. 2. (fig.) orbire intelectuală. (< fr. cécité, lat. caecitas)
CECITÁTE f. med. Lipsă a vederii; ablepsie; orbire. ~ nocturnă.~ psihică boală caracterizată prin incapacitatea bolnavului de a recunoaște obiectele cu ajutorul văzului. ~ verbală incapacitatea de a citi sau de a înțelege cele scrise; alexie. /<fr. cecïté, lat. caecitas, ~atis
*cecitáte f. (lat. caecitas, -átis, d. caecus, orb). Orbire, starea celuĭ orb.
CECITATE s. (MED.) 1. ablepsie, orbire. 2. cecitate nocturnă = hemeralopie, (pop.) orbul găinilor; cecitate verbală = alexie.

cecitate dex

Intrare: cecitate
cecitate substantiv feminin