ceasoslov definitie

2 intrări

19 definiții pentru ceasoslov

ceaslóv sn [At: (a. 1715) ANTIM, ap. DA / V: ~sclóv, ~soslóv / Pl: ~oave, (rar) ~uri / E: vsl чacлoв ] 1 (Bis) Carte rituală care cuprinde rugăciunile și cântările ce se execută la anumite ore Cf ceas (46) Si: orologier, orologhion. 2 Carte bisericească ce servea drept abecedar copiilor la școală. 3 (Îvr; îe) A(-și) face capul ~ A-și încărca memoria cu multe cunoștințe Si: a(-și) face capul calendar Cf calendar.
ceasoslóv sn vz ceaslov
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ.
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov.
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări pentru diferite ceasuri (4) ale zilei și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ.
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov.
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească rituală care cuprinde rugăciunile și cîntările ce se rostesc la anumite ore și care servea înainte vreme și ca abecedar sau carte de citire pentru copii la școală. Îmbătrînise, văduvise și sta mai mult la izvorul Iablanicioarei... mîngîindu-și bătrînețele cu un ceaslov bisericesc. GALACTION, O. I 157. Așa vă treceți, bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata. Și plînge mama pe ceaslov, Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 33. Țineam ceaslovul deschis, și, cum erau filele cam unse, trăgeau muștele și bondarii la ele, cînd clămpăneam ceaslovul, cîte zece-douăzeci de suflete prăpădeam deodată. CREANGĂ. A. 4. Am însămnat în ceaslov, m-am cununat spre sfinții Aftanase și Chirilă. ALECSANDRI, T. I 349. ◊ Expr. (Învechit) A(-și) face capul ceaslov = a(-și) încărca memoria, a(-și) face capul calendar. Vorbesc puțin și ascult mult, adică îmi fac capul ceaslov. FILIMON. C. 222. – Pl. și: ceaslovuri. – Variantă: ceasoslóv (KOGĂLNICEANU, S. 80) s. n.
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov.
CEASLÓV, ceasloave, s. n. Carte bisericească cuprinzând anumite rugăciuni și cântări și care servea cândva și ca abecedar. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Slav (v. sl. časoslovŭ).
CEASOSLÓV s. n. v. ceaslov.
ceaslóv s. n., pl. ceasloáve
ceaslóv s. n., pl. ceasloáve
CEASLÓV s. (BIS.) (înv.) orologhion. (~ul servea în trecut și ca abecedar.)
ceaslóv (ceasloáve), s. n.1. Carte bisericească cuprinzînd anumite rugăciuni pentru diferite ceasuri ale zilei. – 2. Cărțoi, catastiv. Sl. časoslovŭ (Cihac, II, 47); cf., pentru sens orologhiu.
CEASLÓV ~oáve n. Carte care cuprinde rugăciuni și cântări religioase pentru diferite ceasuri ale zilei. /<sl. țasoslovu
ceaslov n. carte de rugăciuni pentru diferitele ceasuri de peste zi. [Slav. ČASLOVŬ].
ceaslóv n., pl. oave (vsl. și rus. časoslóvŭ, d. časŭ, ceas, și slóvo, cuvînt). Breviariŭ, carte de rugăcĭunĭ pentru diferite ceasurĭ, numită astăzĭ și orar. Fig. Iron. Carte groasă și plicticoasă, chitan. V. orologiŭ.
CEASLOV s. (BIS.) (înv.) orologhion. (~ servea în trecut și ca abecedar.)
ceaslóv, ceasloave s. n. Carte bisericească de ritual, care cuprinde rugăciunile din rânduiala slujbelor zilnice (ceasurile, vecernia, pavecernița, mezonoptica și utrenia), diferite rugăciuni zilnice, troparele Învierii și condace la diferite sărbători, troparele zilelor de peste săptămână, acatiste și paraclise; orologiu; (înv.) orologhion. [Var.: ceasoslóv s. n.] – Din sl. časoslovŭ.

ceasoslov dex

Intrare: ceaslov
ceasoslov
ceaslov substantiv neutru
Intrare: ceasoslov
ceasoslov