ceaprazar definitie

14 definiții pentru ceaprazar

ceaprazár sn [At: (a. 1748) IORGA, S. D. VI, 45 / V: ceprăgár, cepregár, ceprezár, ceprigár, ciprăgáriu / Pl: ~i / E: ceapraz + ~-ar] 1-18 (Fabricant sau) negustor de ceaprazuri (1-9). 19-20 (Pex) (Fabricant sau) negustor de chipiuri și obiecte în legătură cu uniformele militare.
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext., de chipie și de alte obiecte de uniformă (militară). – Ceapraz + suf. -ar.
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri (1) sau, p. ext., de chipie și de alte obiecte de uniformă (militară). – Ceapraz + suf. -ar.
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. (Rar) Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie și obiecte de uniformă militară. Te uitai la vitrinele ceaprazarilor. PAS, Z. 1 262.
CEAPRAZÁR, ceaprazari, s. m. Fabricant sau negustor de ceaprazuri, p. ext. de chipie și alte obiecte de uniformă (militară). – Din ceapraz + suf. -ar.
ceaprazár (înv.) (cea-pra-) s. m., pl. ceaprazári
ceaprazár s. m. (sil. -pra-), pl. ceaprazári
CEAPRAZÁR s. (înv. și reg.) pasmantier, (înv.) săgeacar. (~ul confecționează fireturi.)
CEAPRAZÁR s. v. călcător, ceapraz.
CEAPRAZÁR ~i m. 1) Meșteșugar care confecționează ceaprazuri. 2) înv. Negustor de ceaprazuri. /ceapraz + suf. ~ar
ceaprazar m. cel ce face sau vinde ceaprazuri: ceaprazarii fabricau bucmele, șireturi, tasnale și terteluri.
ceaprazár m. (d. ceapraz). Acela care face saŭ vinde ceaprazurĭ, coase galoane și trese, face chipiurĭ și alte micĭ lucrurĭ de echipament militar. – Vechĭ și ceprăgar. V. pasmantier, găitănar.
CEAPRAZAR s. (înv. și reg.) pasmantier, (înv.) săgeacar. (~ confecționează fireturi.)
ceaprazar s. v. CĂLCĂTOR. CEAPRAZ.

ceaprazar dex

Intrare: ceaprazar
ceaprazar substantiv masculin
  • silabisire: -pra-