ceanac definitie

10 definiții pentru ceanac

ceanác sn [At: COSTINESCU / V: cenác / Pl: ~uri / E: tc çanaq] (Reg) 1 Vas mare de pământ sau de lemn, smălțuit pe dinăuntru, în parte și pe dinafară, în care se ține mâncare pentru mai multe persoane. 2 Conținut al unui ceanac (2). 3 Vasul împreună cu conținutul. 4 Strachină în care se pun bucatele pe masă. 5 Conținut al unui ceanac (4). 6 Vasul împreună cu conținutul. 7 Vas în care se gătesc bucatele. 8 Conținut al unui ceanac (7). 9 Vasul împreună cu conținutul. 10 (Spc) Strachină mai mare, cu marginile întoarse înăuntru, pentru coacerea unor mâncăruri în țest. 11 Conținut al unui ceanac (10). 12 Strachină împreună cu conținutul. 13 Blid. 14 Conținut al unui blid (13). 15 Vasul împreună cu conținutul. 16 Castron. 17 Conținut al unui castron (1). 18 Vasul împreună cu conținutul.
CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.
CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Din tc. çanak.
CEANÁC, ceanace, s. n. (Regional) Strachină mare (de lut ars și smălțuit sau de lemn). Maria îi pregătea un ceanac cu lapte cu cafea. DEMETRESCU, la TDRG. – Variantă: cenác s. n.
CEANÁC, ceanace, s. n. (Reg.) Strachină mare (de lut sau de lemn). – Tc. çanak.
ceanác (reg.) s. n., pl. ceanáce
ceanác s. n. (sil. cea-), pl. ceanáce
ceanác (-enáce), s. n. – Lighean. Tc. çanak (Cihac, II, 559; Roesler 607; Șeineanu, II, 122; Meyer 142; Lokotsch 391; Ronzevalle 74), cf. ngr. τσανάϰι, alb. tšanak. Cuvîntul exista și în cuman. čanak (cf. Kuun 124). Pascu, I, 189, a încercat să-l explice prin tc. çini (cf. cinie), cu suf. -ac.
ceanac n. strachină mai mică cu interiorul smălțuit: un ceanac de lapte. [Turc. ČANAK].
ceanác și cenac n., pl. e (turc. čanak; ngr. tsanáki, alb. sîrb. čanak, ung. csanak). Sud. Strachină mare care se întrebuințează în popor în loc de castron de adus cĭorba la masă.

ceanac dex

Intrare: ceanac
ceanac substantiv neutru
  • silabisire: cea-