cealma definitie

2 intrări

14 definiții pentru cealma

cealmá sf [At: LET. II, 174/20 / V: ceálmă, cel~, celmeá, ciul~ sm / Pl: ~le și ~méle / E: tc çalma] 1 Turban. 2 Legătură împletită purtată de turci pe cap Si: cauc, saric, durman. 3 (Ban) Conci purtat de femeile măritate.
ceálmă sf vz cealma
CEALMÁ, cealmale, s. f. (Înv.) Turban. – Din tc. çalma.
CEALMÁ, cealmale, s. f. (Înv.) Turban. – Din tc. çalma.
CEALMÁ, cealmale, s. f. (Învechit) Turban, Un chip lung, uscat, cadaveric, cu o legătură la cap ca o cealma. ZAMFIRESCU, R. 271. Mai departe se ridică o cafinea grecească plină de fesuri mari, de fustanele, de figuri serioase cu barbe lungi, de capete cu cealmale. ALECSANDRI, C. 104. Capetele Cu cealmale, Trupurile Cu pistoale. TEODORESCU, P. P. 548.
CEALMÁ, cealmale, s. f. (Înv. și arh.) Turban. – Tc. çalma.
cealmá (înv.) s. f., art. cealmáua, g.-d. art. cealmálei; pl. cealmále, art. cealmálele
cealmá s. f., art. cealmáua, g.-d. art. cealmálei; pl. cealmále
CEALMÁ s. v. turban.
cealmá (cealmále), s. f.1. Turban. – 2. (Banat) Coc. – Mr. cialmă, megl. čalmă. Tc. çalma (Șeineanu, II, 120; Lokotsch 388). cf. sl. čalma „pălărie”.
CEALMÁ ~le f. (în unele țări orientale) Acoperământ pentru cap format dintr-o fâșie de stofă care se înfășoară în jurul capului. /<turc. çalma
cealmà f. turban ordinar: cadiul se îngălbenia, cealmaua pe ochi punea POP. [Turc. ČALMA].
cealmá f. (turc. čalmá). Turban, fîșie de pînză înfășurată în prejuru capuluĭ, cum obișnuĭesc să poarte orientaliĭ.
cealma s. v. TURBAN.

cealma dex

Intrare: cealma
cealma substantiv feminin
Intrare: cealmă
cealmă