ceair definitie

15 definiții pentru ceair

ceaír sn [At: LET. I, 327/26 / V: ceír, ciér, (dal) ceíriu, ciériu / Pl: ~uri / E: tc çayir] 1-2 Loc (înconjurat cu gard și cosit din timp în timp) de păscut caii, lângă o apă curgătoare. 3 (Pex) Islaz. 4 Câmpie nelucrată. 5 Livadă de fân. 6 (Pre) Coastă de deal. 7 Vale. 8 (Pgn) Șes. 9 (Spc) Ocol îngrădit în care se țin vițeii.
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çair.
CIÉR s. n. v. ceair.
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Din tc. çayır.
CIÉR s. n. v. ceair.
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Învechit și regional) Loc de pășune (adesea împrejmuit cu un gard); p. ext, cîmpie nelucrată în apropierea unei ape. Caii cetății sînt în ceair și la pășune. SADOVEANU, F. J. 544. Ei îngrijeau să. fie cai la grajd, ori să-i aducă de la ceair. MACEDONSKI, O. III 128. Caii zburdă prin ceairuri. ALECSANDRI, P. A. 120. – Variantă: ciér (CREANGĂ, A, 128) s. n.
CIÉR s. n. v. ceair.
CEAÍR, ceairuri, s. n. (Înv. și reg.) Loc de pășune (împrejmuit); p. ext. câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [Var.: ciér s. n.] – Tc. çayir „câmpie”.
ceaír (înv., reg.) s. n., pl. ceaíruri
ceaír s. n., pl. ceaíruri
ceaír (ceaíruri), s. n. – Loc împrejmuit. – Var. ceir. Mr. čăir. Tc. çayir (Meyer 442; Lokotsch 383; Ronzevalle 75), cf. alb. tšair.
CEAÍR ~uri n. 1) Teren, de regulă împrejmuit, din apropierea unei ape, folosit pentru pășunat. 2) Teren necultivat din apropierea unei ape. /<turc. çair
ciér, ciére, s.n. (reg.) semn, crestătură, răboj.
ceair n. Mold. câmp de pășunat pentru cai: caii sburdă prin ceairuri AL. [Turc. ČAIR].
ceaír n., pl. urĭ (turc. čair). Cîmp de pășune îngrădit. Meh. Pomet în dosu caseĭ. – În Mold. nord cier, maĭ vechĭ și ceir.

ceair dex

Intrare: ceair
ceair substantiv neutru
cier