ceacău definitie

9 definiții pentru ceacău

ceacắu1 sn [At: H VII, 185 / V: ~cóu, ceáco / Pl: $~ắie și ciácuri / E: mg csáko, ger Tschako] (Mgmr) 1 (Mil) Un fel de chipiu de paradă, cu cozoroc tare, purtat de soldații austrieci. 2 (Pan) Coif de hârtie făcut de copii.
ceacắu2 sm [At: VAIDA / E: mg csáko „cu coarnele aduse în afară”] (Mgmr) Bou.
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară membrii unor unități militare. – Din magh. csákó.
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Regional) Un fel de chipiu. milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele trupe. Săraci feciori de pe sate, Cum vă stinge la cetate Și vă dă haine crăpate Și ceacăie-ncornorate. BIBICESCU, P. P. 151. Măi, neamțule, nu ți-i greu Cînd vezi sînge pe ceacău? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 315.
CEACẮU, ceacăie, s. n. (Reg.) Un fel de chipiu milităresc, înalt și tare, pe care îl purtau odinioară unele unități militare. – Magh. csákó.
ceacắu (reg.) s. n., art. ceacắul; pl. ceacắie
ceacău s. n., art. ceacăul; pl. ceacăie, art. ceacăiele
ceacắŭ n., pl. ăĭe (ung. csákó, de unde și fr. shako, id.). Trans. Chipiŭ.

ceacău dex

Intrare: ceacău
ceacău substantiv neutru