Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru ceacâr

ceacấr2 sn vz cicărâc
ceacấr1, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1745 / V: ~ấi, cichír / Pl: ~i / E: tc çakyr] 1-2 smf, a (Om) cu ochii spălăciți. 3-4 smf, a (Om) cu ochii de culori diferite. 5-6 smf, a (Om) care se uită cruciș. 7-8 smf, a (Om) posac. 9-10 smf, a (Fig) (Om) amețit de băutură. 11 a Soi de grâu de toamnă cu mustăți.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.
CEACÎ́R, -Ă, ceacîri, -e, adj. 1. (Despre ochi) De culori diferite. Nu cunoașteți pe... Măriuca cea cu ochii ceacîri? ALECSANDRI, T. 5. ♦ (Despre oameni sau animale, mai ales despre cai și boi; adesea substantivat) Cu ochi de culori diferite, cu lumina ochiului... înconjurată de un cearcăn albui. 2. (Rar, despre oameni; uneori substantivat) Sașiu, zbanghiu. Unu cam ceacîr, cu barba-n furculiță. ALECSANDRI, T. 103.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Sașiu, zbanghiu. – Tc. çakır „albastru, cu ape cenușii”.
ceacấr adj. m., pl. ceacấri; f. ceacấră, pl. ceacấre
ceacâr adj. m., pl. ceacâri; f. sg. ceacâră, pl. ceacâre
CEACÂR adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.
ceacîr (ceacấră), adj.1. Cu ochi albaștri. – 2. Sașiu, zbanghiu. – 3. Afumat, beat. – Mr. ciacîr, megl. ciacăr. Tc. çakir (Șeineanu, II, 119; Lokotsch 386); cf. bg. čakăr.
CEACÂR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre ființe) Care are ochii de diferite culori. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu; încrucișat; zbanghiu. 3) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; încrucișat; sașiu; zbanghiu; ponciș. /<turc. çakir
ceacâr a. 1. cu un ochiu albastru și altul negru (vorbind de cai și, ironic, despre om): cu ochii ciacâri, gura lăbărțată PANN; 2. cu un cearcăn alb împrejurul luminei ochilor (despre vite); 3. beat, mahmur; 4. se zice de o specie de grâu de toamnă. (Turc. ČAKYR).
ceacî́r, -ă adj. (turc. čakyr). Cu un ochĭ de o coloare și cu cel-lalt de alta. Grîŭ ceacîr, un fel de grîŭ de toamnă.
ceacîr adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRABIC.
ceacâr, ceacâri s. m. om naiv.

ceacâr definitie

ceacâr dex

Intrare: ceacâr
ceacâr adjectiv