ceacâr definitie

15 definiții pentru ceacâr

ceacấr2 sn vz cicărâc
ceacấr1, ~ă [At: ALECSANDRI, T. 1745 / V: ~ấi, cichír / Pl: ~i / E: tc çakyr] 1-2 smf, a (Om) cu ochii spălăciți. 3-4 smf, a (Om) cu ochii de culori diferite. 5-6 smf, a (Om) care se uită cruciș. 7-8 smf, a (Om) posac. 9-10 smf, a (Fig) (Om) amețit de băutură. 11 a Soi de grâu de toamnă cu mustăți.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei ființe) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Care suferă de strabism; sașiu, zbanghiu. – Din tc. çakır „albastru cu ape cenușii”.
CEACÎ́R, -Ă, ceacîri, -e, adj. 1. (Despre ochi) De culori diferite. Nu cunoașteți pe... Măriuca cea cu ochii ceacîri? ALECSANDRI, T. 5. ♦ (Despre oameni sau animale, mai ales despre cai și boi; adesea substantivat) Cu ochi de culori diferite, cu lumina ochiului... înconjurată de un cearcăn albui. 2. (Rar, despre oameni; uneori substantivat) Sașiu, zbanghiu. Unu cam ceacîr, cu barba-n furculiță. ALECSANDRI, T. 103.
CEACẤR, -Ă, ceacâri, -e, adj. (Despre ochii unei persoane) 1. Care prezintă anomalia de a nu fi de aceeași culoare, care au culori diferite; (despre ființe) cu ochi de culori diferite; cu lumina ochiului înconjurată de un cearcăn albicios. 2. Sașiu, zbanghiu. – Tc. çakır „albastru, cu ape cenușii”.
ceacấr adj. m., pl. ceacấri; f. ceacấră, pl. ceacấre
ceacâr adj. m., pl. ceacâri; f. sg. ceacâră, pl. ceacâre
CEACÂR adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic.
ceacîr (ceacấră), adj.1. Cu ochi albaștri. – 2. Sașiu, zbanghiu. – 3. Afumat, beat. – Mr. ciacîr, megl. ciacăr. Tc. çakir (Șeineanu, II, 119; Lokotsch 386); cf. bg. čakăr.
CEACÂR ~ă (~i, ~e) și substantival 1) (despre ființe) Care are ochii de diferite culori. 2) (despre persoane) Care se uită cruciș; sașiu; încrucișat; zbanghiu. 3) (despre ochi sau privire) Care este orientat crucis; încrucișat; sașiu; zbanghiu; ponciș. /<turc. çakir
ceacâr a. 1. cu un ochiu albastru și altul negru (vorbind de cai și, ironic, despre om): cu ochii ciacâri, gura lăbărțată PANN; 2. cu un cearcăn alb împrejurul luminei ochilor (despre vite); 3. beat, mahmur; 4. se zice de o specie de grâu de toamnă. (Turc. ČAKYR).
ceacî́r, -ă adj. (turc. čakyr). Cu un ochĭ de o coloare și cu cel-lalt de alta. Grîŭ ceacîr, un fel de grîŭ de toamnă.
ceacîr adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRABIC.
ceacâr, ceacâri s. m. om naiv.

ceacâr dex

Intrare: ceacâr
ceacâr adjectiv