ceașcă definitie

17 definiții pentru ceașcă

ceáșcă sf [At: ALECSANDRI, T. 1708 / Pl: cești / E: rs чaщкa] 1 Vas mic de porțelan, cu (rar, fară) toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte etc.) Cf felegean. 2 Conținut al unei cești (1). 3 Vasul împreună cu conținutul.
CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, de obicei rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.
CEÁȘCĂ, cești, s. f. 1. Vas mic de porțelan, de faianță etc., cu gura largă, rotundă (și cu toartă), servind la băut. 2. Cantitate care intră într-o ceașcă (1); conținutul unei cești (1). – Din rus. ceaška.
CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., de formă rotundă, de obicei cu toartă, servind la băut (cafea, ceai, lapte, apă etc). Se sculă binișor, cu ceașca în mînă, și veni lîngă ea. D. ZAMFIRESCU, R. 166. Domnilor, nu poftiți o ceașcă de ceai? ALECSANDRI, T. 1708. I s-a dat o ceașcă de aur plină cu vin roș. ȘEZ. IV 14. ♦ (Adesea cu o determinare introdusă prin prep. «de») Conținutul unei cești. A bea o ceașcă de ceai.
CEÁȘCĂ, cești, s. f. Vas mic de porțelan, de faianță etc., rotund (și cu toartă), servind la băut. ♦ Conținutul unui astfel de vas. – Rus čaška.
ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. céști
ceáșcă s. f., g.-d. art. céștii; pl. cești
CEÁȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)
ceáșcă (céști), s. f. – Vas mic cu gura largă, servind la băut. – Megl. cașcă. Pol. czaszka, din sl. čaša „vas” (Miklosich, Slaw. Elem., 52: Cihac, II, 47; Meyer 443; Berneker 137; Conev 64), cf. bg. čas(k)a, alb. tsatskë, ngr. τσάσϰα. – Der. ceașnic, s. m. (paharnic), din sl. čašinikŭ.
CEÁȘCĂ cești f. 1) Vas (de diferite forme și dimensiuni) prevăzut cu toartă, care servește la băut. 2) Conținut al unui asemenea vas. O ~ de cafea. [G.-D. ceștii; Sil. ceaș-că] /<rus. ceaška
ceașcă f. vas mic de porțelan pentru băut cafea, ceaiu. [Rus. ČAȘKA].
ceáșcă f., pl. ceștĭ și (sud) ceșcĭ (rut. rus. čaška, ceașcă, dim d. čáša, strachină). Mic vas de băut cafea saŭ cafea cu lapte, ceaĭ ș. a. (Ceașca e de porțelan și are toartă, ĭar felegeanu n’are). V. cană.
CEAȘCĂ s. (înv. și reg.) tas, (Ban., Transilv. și Olt.) șol, (prin Transilv.) șolnă, (înv.) scafă, tarf. (O ~ de cafea.)
a scoate ceașca / chiseaua din bufet expr. (er. d. femei) a-și da jos chiloții (pentru consumarea unui act sexual).
a sorbi ceașca expr. (er.) a practica cuniliția.
ceașcă, cești s. f. (adol., er.) vagin.
Nea Ceașcă / Nicu / Papleacă / Parpală s. (iron.) poreclă dată dictatorului Nicolae Ceaușescu.

ceașcă dex

Intrare: ceașcă
ceașcă substantiv feminin