cazon definitie

13 definiții pentru cazon

cazón, ~ă a [At: CAZIMIR, Gr. 221 / Pl: ~i, ~e / E: rs кaзyoнный] 1 (Mil; înv) Al statului, (primit de militar) de la cazarmă, în opoziție cu ce e al său, personal Cf erarial, eraric, fiscal. 2-3 (D. comportament; pex) (De la sau) ca la cazarmă Si: grosolan, trivial.
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid; milităros. – Din rus. kazionnîi „de stat, fiscal”.
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. 1. (Ieșit din uz) De (la) cazarmă, propriu cazărmii, milităresc. Spinările îmbrăcate în postav cazon, cenușiu, se adunară. DUMITRIU, B. F. Un necunoscut, mărunt, cu vestmintele jumătate ostășești și cu spinarea încovoiată, sub apăsarea unui uriaș sac cazon. C. PETRESCU, S. 208. Se vedea... doar minerul și ciucurele galben-, cazon [al baionetei]. SAHIA, N. 69. 2. (Peiorativ, cu referire la armata din trecut; despre oameni și manifestările lor). Aspru, rigid, lipsit de suplețe. Ce rost a mai avut toată educația cazonă pentru mine? CAMILAR, N. I 152. Ce naiba, moșule, te știam că poți cîteodată să fii și mai puțin cazon. HOGAȘ, H. 94.
CAZÓN, -Ă, cazoni, -e, adj. De cazarmă, propriu cazărmii; milităresc. ♦ (Peior.) Aspru, rigid, stereotip. – Rus kazënnyj „al statului”.
cazón adj. m., pl. cazóni; f. cazónă, pl. cazóne
cazón adj. m., pl. cazóni; f. sg. cazónă, pl. cazóne
CAZÓN adj. 1. v. militar. 2. v. milităros.
cazón (cazónă), adj. – De cazarmă, milităresc. Rus. kazjonnyĭ „care aparține finanțelor publice” (Philippide, Viața rom., IV (1907), p. 38; DAR); s-a spus mai întîi despre obiecte, îmbrăcăminte, muniții sau hrană, puse la dispoziția soldaților de către Stat. – Der. cazonie, s. f. (serviciu militar).
CAZÓN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de cazarmă; propriu cazărmii; milităresc. 2) fig. depr. Care exclude abaterile de la normă; în deplină conformitate cu anumite prevederi; aspru; sever; dur. /<rus. kazënnyi
cazon n. în graiul soldățesc, tot ce aparține cazarmei sau Statului, în opozițiune cu particular, adică cu ceea ce soldatul își procură, din propriile sale mijloace [Alterațiune din cazarmă].
cazón, -ă adj. (rus. kazényĭ, pron. kazönnyĭ, al statuluĭ, al țaruluĭ, al vistieriiĭ, d. kazná, ladă, hazna, vistierie, [care vine d. turc. hazna, în nord kazna]. V. hazna). Fam. Al statuluĭ, în opoz. cu particular, vorbind de lucrurĭ militare: chipiŭ cazon, pușcă cazonă. Adv. Iron. Militărește: nu vorbi cazon aicĭ!
CAZON adj. 1. (MIL.) militar, milităresc, ostășesc, soldățesc, (rar) marțial, (pop.) cătănesc, (înv.) oștenesc, oștesc, voinicesc. (Uniformă ~.) 2. milităros, (rar) marțial. (Purtare ~.)

cazon dex

Intrare: cazon
cazon adjectiv