cazemată definitie

14 definiții pentru cazemată

cazemátă sf [At: V. ROM. noiembrie 1950, 113 / Pl: ~te / E: fr casemate] 1 Fortificație izolată, contruită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate mijloace de luptă (antiaeriene). 2 Militarii dintr-o cazemată (1). 3 Fortificația împreună cu ocupanții ei. 4 (Pan) Închisoare subterană. 5 Ocupanții cazematei (4). 6 Închisoarea împreună cu ocupanții ei. 7 Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunuri de calibru mijlociu.
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Lucrare de apărare, construită din lemn și pământ sau din beton armat, în care sunt instalate diferite mijloace de luptă împotriva artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene; buncăr (4). ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. – Din fr. casemate.
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Fortificație de beton armat sau de lemn și pămînt, care protejează personalul și armamentul aflat înăuntru de focul artileriei și de bombardamentele aeriene. în fața pădurii se aflau șapte cazemate. CAMILAR, N. I 241. ♦ Încăpere blindată, pe vapoare, pentru instalarea tunurilor de calibru mijlociu.
CAZEMÁTĂ, cazemate, s. f. Fortificație, încăpere blindată care protejează personalul și armamentul aflat înăuntru împotriva focului artileriei și împotriva bombardamentelor aeriene. – Fr. casemate.
cazemátă s. f., g.-d. art. cazemátei; pl. cazemáte
cazemátă s. f., pl. cazemáte
CAZEMÁTĂ s. (MIL.) bunker.
CAZEMÁTĂ s.f. Fortificație izolată care protejează împotriva proiectilelor, bombelor etc. oamenii și armamentul închiși înăuntru. ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. [< fr. casemate, cf. it. casamatta].
CAZEMÁTĂ s. f. 1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr. 2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu. (< fr. casemate)
CAZEMÁTĂ ~e f. 1) Construcție militară, de obicei din beton armat, care protejează de proiectile și bombe și în care sunt instalate tunuri sau mitraliere. 2) Încăpere blindată pe o navă, înzestrată cu tunuri. /<fr. casemate, germ. Kasematte
cazemată f. pământ ridicat sub fortificațiuni pentru așezarea tunurilor.
*cazemátă f., pl. e (fr. casemate, d. it. casa matta, „casă nebună”). Arm. Fortificațiune subterană boltită.
CAZEMA s. (MIL.) buncăr.

cazemată dex

Intrare: cazemată
cazemată substantiv feminin