cazanie definitie

17 definiții pentru cazanie

cazánie sf [At: EVANG. ÎNVĂȚĂTOARE (1644), ap. GCR I, 111/13 / V: căz~, câz~ / Pl: ~ii / E: vsl кaзaния] 1 Predică Cf omilie. 2 Explicare a evangheliei. 3 Viață de sfânt. 4 (Pex) Carte cuprinzând predici (și omilii) pentru duminici și sărbători, explicări ale evangheliilor ori viețile sfinților.
căzánie sf vz cazanie
câzánie sf vz cazanie
CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din Evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije.
CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică prin care se explică un pasaj oarecare din evanghelie. ♦ Carte religioasă care cuprinde predici sau povestiri în care se comentează texte evanghelice. – Din sl. kazanije.
CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică. ♦ Carte care cuprinde anumite predici sau povestiri cu caracter mistic. Cazaniile lui Coresi. ▭ Și pîn’va veni aici, Să citesc numai cazanii. NEGRUZZI, S. II 75. -Pronunțat: -ni-e.
CAZÁNIE, cazanii, s. f. Predică. ♦ Carte cuprinzând predici sau povestiri cu caracter mistic. – Slav (v. sl. kazanije).
cazánie (-ni-e) s. f., art. cazánia (-ni-a), g.-d. art. cazániei; pl. cazánii, art. cazániile (-ni-i-)
cazánie s. f. (sil. -ni-e), art. cazánia (sil. -ni-a), g.-d. art. cazániei; pl. cazánii, art. cazániile (sil. -ni-i-)
CAZÁNIE s. (BIS.) cuvânt, omilie, predică, (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (Preotul citește din ~.)
cazánie (cazánii), s. f.1. Predică, îndemn. – 2. (Fam.) Discurs lung și plicticos, poliloghie, vorbărie. – 3. Dojană, mustrare. – Sl. kazanije „mustrare”, de la kaznĭ „pedeapsă” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Lexicon, 279; Cihac, II, 46). Cf. caznă.
CAZÁNIE ~i f. 1) Cuvântare rostită de un slujitor al cultelor în biserică la sfârșitul liturghiei și care conține îndrumări morale; predică. 2) Carte religioasă care cuprinde tălmăciri și comentarii ale textelor biblice. [Art. cazania; G.-D. cazaniei; Sil. -ni-e] /<sl. kazanije
cazanie f. 1. predică, cuvântare bisericească; 2. carte numită și Evanghelie învățătoare, coprinde fragmente din Noul Testament, cari se citesc Dumineca și ser-bătorile, însoțite de cuvântări explicative și moralizatoare; 3. fig. povestire lungă și plictisitoare. [Slav. KAZANIĬE, învățătură].
cazánie f. (vsl. kažaniĭe, mustrare, învățătură. V. caznă). Predică, omilie. Discurs despre vĭața unuĭ sfînt. Carte care cuprinde asemenea predicĭ (numită și evanghelie învățătoare) și care cuprinde și fragmente din Nou Testament.
CAZANIE s. (BIS.) cuvînt, omilie, predică. (înv.) chiriacodromion, didahie, poucenie, predicare, predicație, propovedanie, carte cu învățătură. (Citește o ~.)
CAZANIA LUI VARLAAM (CARTE ROMÂNEASCĂ DE ÎNVĂȚĂTURĂ), carte de cult, cuprinzând evangheliile, cîteva legende hagiografice și primele încercări de versificare în limba română (un imn de laudă domnitorului și două imnuri religioase). Tipărită de mitropolitul Varlaam la Iași în 1643. Monument de limbă românească veche.
cazánie, cazanii s. f. 1. Predică, omilie. ♦ Tâlc al evangheliei; istorisire a vieții sfântului din ziua respectivă. 2. Carte bisericească cuprinzând predici sau omilii pentru duminici și sărbători, în care se comentează textele evanghelice. ♦ Cazania lui Vaarlam (Carte românească de învățătură), carte de cult, unul din monumentele de limbă română veche, tipărită la Iași în 1643 de mitropolitul Vaarlam. Cuprinde evanghelii, o culegere de cazanii, câteva istorisiri hagiografice și trei imnuri în versuri (două religioase și unul de laudă lui Vasile Lupu), care reprezintă primele încercări de versificare în limba română. Tipărită în tiraj mare, ea a contribuit în mod hotărâtor la consolidarea limbii române literare. ♦ Cazania de la Govora = carte de cult tradusă de ieromonahul Silvestru cu ajutorul lui Udriște Năsturel (din 1638), completată la Govora și tipărită aci în 1642. – Din sl. kazanije.

cazanie dex

Intrare: cazanie
cazanie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e
Intrare: câzanie
câzanie
Intrare: căzanie
căzanie