cazangiu definitie

10 definiții pentru cazangiu

cazangíu sm [At: ȘIO / V: ~ncíu / Pl: ~ii / E: tc kazanci] 1 Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele de abur. 2 Muncitor care lucrează într-o cazangerie (1, 2).
CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.
CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (1, 2), care muncește într-o cazangerie (1). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Din tc. kazanci.
CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care fabrică, construiește sau repară cazane (2). Amarnic țipă fiecare schijă, întreaga hală parcă năruind. Dar cazangiii trec încet, cu grijă, Metalul îndărătnic mlădiind. DRAGOMIR, S.40. 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. Un cazangiu în sala de mașini a unui mare transatlantic. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 5/3.
CAZANGÍU, cazangii, s. m. 1. Meseriaș care construiește sau repară cazane (2). 2. Muncitor care supraveghează și alimentează cazanele generatoare de forță motrice. – Tc. kazanči.
cazangíu s. m., art. cazangíul; pl. cazangíi, art. cazangíii (-gi-ii)
cazangíu s. m., art. cazangíul; pl. cazangíi, art. cazangíii
CAZANGÍU ~i m. 1) Muncitor specializat în construirea și repararea cazanelor. 2) Fochist la o instalație de încălzire. /<turc. kazanci
cazangiu m. 1. cel ce face cazane; 2. cel ce topește carnea la zalhana. [Turc. KAZANDJI].
cazangíŭ m. (turc. kazanğy). Care face saŭ vinde cazane. Care stă la cazan lucrînd în vre-o industrie, topind grăsime ș. a.

cazangiu dex

Intrare: cazangiu
cazangiu substantiv masculin