cazacliu definitie

10 definiții pentru cazacliu

cazaclíu sn [At: (a. 1743) IORGA, S. D. VI, 247 / V: ~Iấu / Pl: ~ii / E: tc kazakli] (Înv) 1 Negustor cazac sau rus de vinuri și băuturi spirtoase. 2 Negustor cazac de blănuri scumpe din Rusia (pe care le trecea în Turcia).
CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. – Din tc. kazaklı.
CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. – Din tc. kazakli.
CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (Învechit) Negustor din ținutul cazacilor, care făcea odinioară negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. Pelcelușe cumpăra, Pelcelușe brumării, Le vindea la cazaclii. TEODORESCU, P. P. 604. Mult vinaț se trece, Că-l vinde Rădița, Rada crîșmărița, Și-l beau cazaclii, Negustori de vii. ALECSANDRI, P. P. 121.
CAZACLÍU, cazaclii, s. m. (Înv.) Negustor cazac care făcea negoț cu vinuri, cu blănuri etc. între Ucraina și Moldova. – Tc. kazakli.
cazaclíu (înv.) (-za-cliu/zac-liu) s. m., art. cazaclíul; pl. cazaclíi, art. cazaclíii (-cli-ii)
cazaclíu s. m., art. cazaclíul; pl. cazaclíi, art. cazaclíii
CAZACLÍU ~i m. înv. Negustor cazac care făcea negoț (cu vinuri, cu blănuri etc.) între Ucraina și Moldova. [Sil. -za-cliu] /<turc. kazakli
cazacliu m. (odinioară) 1. nume dat negustorilor ruși cari făceau comerțul vinurilor între Moldova și Rusia: cazaclii negustori de vii POP.; 2. numele negustorilor români cari aduceau în țară și în Turcia, blănuri scumpe din Rusia: pelcelușe brumării le vindea la cazaclii POP. căciula de cazacliu a cojocarului subțire FIL. [Turc. KAZAKLI, căzăcesc].
cazaclíŭ m. (turc. kazakli, căzăcesc). Odinioară, negustor de vinurĭ între Moldova și Rusia saŭ care aducea din Rusia blănurĭ scumpe.

cazacliu dex

Intrare: cazacliu
cazacliu substantiv masculin