cavalerie definitie

2 intrări

24 definiții pentru cavalerie

cavaleríe2 sf [At: LET. II, 338/22 / V: ~laríe, (pfm; înv) căvălăríe / Pl: ~ii / E: it cavalleria] 1 (Iuz) Decorație (în grad de cavaler) Si: ordin. 2 (Liv) Rang de cavaler al unui ordin. 3-4 Instituție sau ordin al cavalerilor. 5 (Pex) Atitudine nobilă.
cavalérie1 sf [At: LET. II, 75/21 / A și: ~ríe / Pl: ~ii / E: rs кaвaлepия] 1 (Mil) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și transport Si: călărime, cavalerime (11), (înv) călărășie, călărășime (1-2). 2 (Îs) ~ ușoară Cavalerie (1) pentru explorări, cercetări. 3 (Îs) ~ grea sau de rezervă Cavalerie (1) pentru atac. 4 (Îs) ~ de linie Cavalerie (1) de luptă. 5 Unitate militară din cavalerie (1).
CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia, germ. Kavallerie.
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei care folosește calul ca mijloc de luptă și de transport al luptătorilor; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate; cavalerime; călărime. – Din rus. kavaleriia (vine din it.).
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor. 2. Decorație, ordin în gradul de cavaler. – Din it. cavalleria.
CAVALÉRIE1, (rar) cavalerii, s. f. Parte a unei armate care se compune din soldați călări; grup compus din astfel de soidați. Printre cavalerii și artilerii se arătau, în goană scrîșnind, din negură, tancurile. CAMILAR, N. I 8. Intrase în cavalerie și cu mare greutate a stat și acolo cîtva timp. CONTEMPORANUL, IV 299. – Pronunțat: -ri-e.
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Învechit) Decorație (în grad de cavaler), ordin. Au trimes cavalerii la 3 prefecți, Iancu, Axentie și Balint. GHICA, A. 504. Cu mare bucurie am primit înștiințarea că ai primit cavaleria sfintei Anei. KOGĂLNICEANU, S. 42. – Variantă: (rar) căvălăríe (M. I. CARAGIALE, C. 10) s. f.
CAVALÉRIE1, cavalerii, s. f. Parte a armatei compusă din soldați călări; grup de soldați care fac parte dintr-o astfel de unitate. – Rus kavaleriia (< it.).
CAVALERÍE2, cavalerii, s. f. (Înv.) 1. Instituția (sau ordinul) cavalerilor (I). 2. Decorație, ordin. – It. cavalleria.
cavalérie1 (parte a armatei) (-ri-e) s. f., art. cavaléria (-ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (-ri-i-)
cavaleríe2 (înv.) (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile
cavalérie (parte a armatei) s. f. (sil. -ri-e), art. cavaléria (sil. -ri-a), g.-d. art. cavalériei; pl. cavalérii, art. cavalériile (sil. -ri-i-)
cavaleríe (ordinul cavalerilor) s. f., art. cavalería, g.-d. art. cavaleríei; pl. cavaleríi, art. cavaleríile
CAVALÉRIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.
CAVALERÍE1 s.f. (Liv.) Demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. ♦ Demnitate, atitudine nobilă. [Gen. -iei. / < fr. cavalerie, it. cavalleria].
CAVALERÍE2 (Mil.) Armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de luptă și de transport. ♦ Unitate militară din această armă. [Gen. -iei. / < rus. kavaleriia, it. cavalleria].
CAVALERÍE1 s. f. demnitatea, rangul de cavaler al unui ordin. (< it. cavalleria, fr. cavalerie)
CAVALÉRIE2 s. f. armă tactică și strategică folosind calul ca mijloc de deplasare și de luptă. (< rus. kavaleriia, fr. cavalerie)
CAVALÉRIE1 ~i f. 1) Ansamblu de trupe constând din soldați călări; călărime; cavalerime. 2) Grup de soldați făcând parte din acest ansamblu de trupe. [Art. cavaleria; G.-D. cavaleriei; Sil. -ri-e] /<rus. kavalerija, it. cavalleria
CAVALÉRIE2 ~i f. 1) ist. Ordin al cavalerilor. 2) înv. Distincție militară; ordin în gradul de cavaler. /<it. cavalleria, fr. cavalerie
cavalerie f. trupă de soldați călare: cavaleria română se compune din 26 regimente (11 de roșiori, 14 de călărași și 1 de escortă); fiecare regiment are 4 escadroane și un pluton afară din rânduri; cavalerie ușoară, pentru explorațiuni; cavalerie grea sau de rezervă, pentru atac; cavalerie de linie, ține mijlocul intr’aceste două.
*cavalérie f. (rus. kavalériĭa, fr. cavalerie, d. it. cavalleria). Călărime, trupă de soldațĭ călărĭ. (Cavaleria românească se compune din roșiorĭ și călărașĭ și un regiment de escortă regală).
CAVALERIE s. (MIL.) călărime, (înv.) cavalerime, călărășie, călărășime.

cavalerie dex

Intrare: cavalerie
cavalerie
Intrare: cavalerie
cavalerie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e