caval definitie

20 definiții pentru caval

cavál2 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: nct] Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.
cavál1 sn [At: ODOBESCU, S. I, 229 / Pl: ~e / E: tc kaval] Fluier mare ciobănesc făcut din lemn de paltin sau de alun, cu 5-6 găuri împărțite în două grupe Cf fluierar, fluieroi.
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.
CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec.
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval.
CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume. – Et. nec.
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. În zori mă duc pe o margine de rîu Și stau și scot cavalul de la brîu. COȘBUC, P. I 288. [Zăpada] prin aer se propagă ca un vis de primăvară Ce-ar zîmbi din flori de piersic și răsunet de caval. MACEDONSKI, O. I 163. Și cavalul tot s-aude De departe, trist și vag; E o doină de la stînă. DEMETRESCU, C. 56. Merg pe cale Tot cîntînd, Din cavale Șuierînd. TEODORESCU, P. P. 679.
CAVĂL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între răsadnițe și straturi de legume. Mai era mult de lucru la cavaluri și trebuiau pregătite ogoarele de porumb. SADOVEANU, P. M. 242. – Pl. și: cavale.
CAVÁL1, cavale, s. n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Tc. kaval.
CAVÁL2, cavaluri, s. n. Șănțuleț prin care trece apa între straturile de legume.
cavál1 (fluier) s. n., pl. cavále
cavál2 (șănțuleț) s. n., pl. caváluri
cavál (fluier) s. n., pl. cavále
cavál (șănțuleț) s. n., pl. caváluri
cavál (cavale), s. n. – Fluier ciobănesc cu cinci găuri. – Mr. căval. Tc. kaval (Șeineanu, II, 96; Meyer 184; Lokotsch 1135); cf. alb. kavali, bg., sb. kaval.
CAVÁL ~e n. Instrument muzical, asemănător cu fluierul, dar mai mare ca acesta, făcut din lemn de paltin sau de alun. /<turc. kaval
caval n. fluier mare ciobănesc cu viersul duios: în caval de jale ’mi cânta POP. [Turc. KAVAL].
cavál n., pl. e (turc. alb. bg. kavál). Fluĭer mare cĭobănesc (64 c.m.) cu șase găurĭ în grupe de cîte treĭ.
caval, fluier* mare cu „dop” și cinci găuri pentru degete, cu sunet moale, catifelat. Este răspândit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea și prin S Moldovei. În partea de mijloc a Moldovei, prin c. se înțelege fluierul mare fără dop și cu șase găuri.
CĂVAL, Dinu (AO XIV 105), < subst. caval.

caval dex

Intrare: caval (fluier; -e)
caval fluier; -e substantiv neutru
Intrare: caval (șanț; -uri)
caval șanț; -uri substantiv neutru
Intrare: Căval
Căval