cavaf definitie

13 definiții pentru cavaf

caváf sm [At: (a. 1748) IORGA, D. VI, 45, ap. DA / V: ~ác, căvác / Pl: ~i / E: tc kavaf] 1 (Trî) Pantofar. 2-3 Negustor de încălțăminte (de calitate inferioară).
caváf-bașá sm [At: ȘIO / V: -báșă / Pl: ~i-bașale / E: cavaf + bașa] 1-3 Staroste al cavafilor (1-3).
caváf-báșă vz cavaf-bașa
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Din tc. kavaf.
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Din tc. kavaf.
CAVÁF, cavafi, s. m. (Învechit și arhaizant) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. Bătrînii mei, Tinichigii, cavafi, croitori, Meșteri din tîrguri apuse. BANUȘ, B. 83. Neamul Ulmăzeștilor se trage dintr-un cavaf. STANCU, D. 239. Săpunuri și lumînărari de pe la Bărăție... cavafi din gura pieței... mînau înspre centrul orașului. D. ZAMFIRESCU, R. 5.
CAVÁF, cavafi, s. m. (Înv. și arh.) Pantofar, cizmar; negustor de încălțăminte de calitate inferioară. – Tc. kavaf.
caváf (înv.) s. m., pl. caváfi
caváf s. m., pl. caváfi
CAVÁF s. v. cizmar, pantofar.
caváf (caváfi), s. m. – Pantofar, cizmar. Tc. kavaf „pantofar” (Roesler 504; Șeineanu, II, 96; Lokotsch 772). – Der. căvăfie, s. f. (pantofărie).
caváf m. (turc. kavvaf, pop. kavaf, d. ar. haffâf). Rar azĭ. Vînzător de încălțăminte, maĭ ales de încălțăminte ordinară. – Vechĭ și cavac.
cavaf s. v. CIZMAR. PANTOFAR.

cavaf dex

Intrare: cavaf
cavaf substantiv masculin