cauzator definitie

10 definiții pentru cauzator

cauzator, ~oare a [At: DEX2 / Pl: ~ori, ~oare / E: cauza + -tor] 1-2 Care cauzează (1-2).
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – Cauza + suf. -tor.
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – cauza + suf. -tor.
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează, pricinuiește, provoacă ceva. Leziuni cauzatoare de moarte■ – Pronunțat: ca-u-.
CAUZATÓR, -OÁRE, cauzatori, -oare, adj. Care cauzează ceva. [Pr.: ca-u-] – După fr. causateur.
cauzatór (ca-u-) adj. m., pl. cauzatóri; f. sg. și pl. cauzatoáre
cauzatór adj. m. (sil. ca-u-), pl. cauzatóri; f. sg. și pl. cauzatoáre
CAUZATÓR, -OÁRE adj. Care cauzează ceva. [Cf. fr. causateur].
CAUZATÓR, -OÁRE adj. care cauzează ceva. (< fr. causateur)
CAUZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care ține de cauză; propriu cauzei. /cauză + suf. ~tor

cauzator dex

Intrare: cauzator
cauzator adjectiv
  • silabisire: ca-u-