cauzativ definitie

16 definiții pentru cauzativ

cauzatív, ~ă a [At: DA / P: ca-u~ / Pl: ~i, ~e / E: it causativo, lat causativus] 1-4 Cauzal (1-4). 5 (Îs) Verb ~ Verb factitiv.
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
CAUZATÍV, cauzative, adj. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – Din it. causativo, lat. causativus.
CAUZATÍV, -Ă, cauzativi, -e, adj. (Numai în expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. – Pronunțat: ca-u-.
CAUZATÍV, cauzative, adj. n. (În expr.) Verb cauzativ = verb factitiv, v. factitiv. [Pr.: ca-u-] – It. causativo (lat. lit. causativus).
cauzatív2 (ca-u-) s. n.
cauzatív1 (ca-u-) adj. m.; f. cauzatívă; pl. cauzatíve[1]
cauzatív adj. n. (sil. ca-u-), f. cauzatívă; pl. n. și f. cauzatíve
CAUZATÍV adj. v. factitiv.
CAUZATÍV adj.n. Verb cauzativ = verb factitiv. [Pron. ca-u-. / cf. it. causativo, fr. causatif].
CAUZATÍV, -Ă adj. verb ~ = verb factitiv. (< fr. causatif, lat. causativus)
CAUZATÍV ~ă (~i, ~e) gram.: Verb ~ verb factitiv. [Sil. ca-u-] /<it. causativo, lat. causativus
cauzativ a. Gram. care enunță cauza: conjuncțiune cauzativă.
*cauzatív, -ă adj. (lat. causativus). Gram. Cauzal.
CAUZATIV adj. (GRAM.) factitiv. (Verb ~.)
CAUZATÍV, -Ă adj. (cf. it. causatívo, fr. causatif): în sintagma verb cauzativ (v.).

cauzativ dex

Intrare: cauzativ
cauzativ