caustobiolit definitie

10 definiții pentru caustobiolit

caustobiolít sn [At: LTR2 / P: ca-us-to-bi-o~ / Pl: / E: ger Kaustobiolithe] Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde.
CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bi-o-] – Din germ. Kaustobiolithe.
CAUSTOBIOLÍT, caustobiolite, s. n. Rocă sedimentară organogenă, solidă, lichidă sau gazoasă, utilizată drept combustibil, în industria chimică etc. [Pr.: ca-us-to-bio-] – Din germ. Kaustobiolithe.
caustobiolít (ca-us-, -bi-o-) s. n., pl. caustobiolíte
caustobiolít s. n. (sil. ca-us-, -bi-o-), pl. caustobiolíte
CAUSTOBIOLÍT s.n. Rocă de origine organică, având proprietatea de a arde. [Pron. ca-us-. / cf. germ. Kaustobiolithe < gr. kaustikos – arzător, bios – viață, lithos – piatră].
CAUSTOBIOLÍT s. n. rocă organogenă care are proprietatea de a arde. (< germ. Kaustobiolith)
CAUSTOBIOLÍT n. Rocă de origine organică cu proprietatea de a arde. [Sil. ca-us-, -bi-o-] /<germ. Kaustobiolithe
caustobiolit, (engl.= caustobiolith) rocă organogenă, de obicei de natură vegetală, care poate arde și este folosită ca material combustibil (cărbunii de pământ, țițeiul). V. și acaustobiolit.
CAUSTO- „care arde, combustibil”. ◊ gr. kaustos „care arde” > germ. kausto- > rom. causto-. □ ~biolit (v. bio-, v. -lit1), s. n., rocă sedimentară organogenă, ce poate fi utilizată drept combustibil.

caustobiolit dex

Intrare: caustobiolit
caustobiolit substantiv neutru
  • silabisire: ca-us-, -bi-o-