catrință definitie

15 definiții pentru catrință

catrínță sf [At: (a. 1752) IORGA, S. D. XII, 63 / V: ~rấnță, ~rénță, căt~, cotrấnță, cot~, crătínță, cretínță / Pl: ~țe / E: nct] 1 (În portul popular românesc) Haină femeiască în locul fustei, necusută în părți, legată cu bete, țesută în casă, din lână de diferite culori, predominând roșul și negrul. 2 (Reg) Fotă întreagă. 3 (Reg) Partea din față a fotei Cf șorț. 4 (Reg) Partea din spate a fotei Cf zadie. 5 (Reg; îe) A-i mirosi cuiva a ~ A începe să se intereseze de femei.
cătrínță sf vz catrință
CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.
CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.
CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor romînce, ținînd locul fustei și constînd dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă țesută în casă și împodobită cu flori sau cu motive naționale. V. fotă, opreag, șorț, vîlnic, zadie. Stăpîna casei... își netezește catrința. EMINESCU, N. 141. Minunată idee!... mă duc să-mi pun catrință. ALECSANDRI, T. I 264. La mama purtam rochiță, La bărbat n-am nici catrință. ȘEZ. III 60. – Variante: (regional) cătrínță (HODOȘ, P. P. 121), cretínță (ODOBESCU, S. I 418) s. f.
CĂTRÍNȚĂ s. f. v. catrință.
CATRÍNȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, ținând locul fustei și constând dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă, împodobită cu flori, cu fluturi sau cu motive naționale. – Comp. magh. katrinka, katrinca.
catrínță (ca-trin-) s. f., g.-d. art. catrínței; pl. catrínțe
catrínță s. f. (sil. -trin-), g.-d. art. catrínței; pl. catrínțe
CATRÍNȚĂ s. v. fotă.
catrință (catrínțe), s. f. – Șorț, fustă din două bucăți. – Var. cătrință, cotrință. < Origine expresivă, ca în alte cuvinte care înseamnă „cîrpă”, cf. treanță, fleoarță, hanță, buleandră etc. și var. cotreanță „cîrpă” femeie de moravuri ușoare; cu același semantism ca toate cuvintele din această clasă. A fost interpretat ca un der. dim. al numelui feminin Catrina (Scriban); lipsește însă explicația semantică. Mag. katrinca, kotroncz (DAR) provine probabil din rom., ca și țig. katrinka. Cihac, II, 488, creează o legătură cu pol. katan(k)a „fustă”, lituan. katenka „corsaj”, care par a fi și ele dim. ale aceluiași nume. – [1561]
CATRÍNȚĂ ~e f. (în portul național femeiesc) Obiect de îmbrăcăminte constând dintr-o bucată dreptunghiulară de țesătură cu alesături, purtată în loc de fustă. /<ung. katrinca
catrință f. Mold. șorț de lână ce poartă țărancele în loc de roche, fotă dublă: în ștergar și’n catrință merge o sprintenă română AL. [Ung. KATRINKA].
catrínță f., pl. e (d. numele femeĭesc Catrinuța, Catrina, de unde și ung. katrinka, katrinca, karinca, id., ca și pol. katanka, rochie scurtă, d. litv. katénka, cămășuță, adică „Catinca”. V. caterincă). Est. Fotă. – În vest cătrință, -înță, crătință și cretință (Ban. Trans.), cratință și cretință (Arg.).
CATRINȚĂ s. fotă, (înv. și pop.) peștiman, (pop.) pestelcă, (reg.) zăvelcă, (Transilv. și Maram.) pînzătură, (prin nordul Mold.) pristoare, (Transilv. și Maram.) zadie. (~ este o piesă din portul popular femeiesc.)

catrință dex

Intrare: catrință
catrință substantiv feminin
  • silabisire: -trin-