catran definitie

19 definiții pentru catran

catrán [At: N. COSTIN, ap. LET. I A, 113/34 / V: ~ámă, ~nă, cătarán, cătrámă, căt~, cătránă / Pl: ~uri / E: tc katran] 1 sms Gudron (din distilarea cărbunilor). 2 sms (Pex) Păcură (groasă) cu care se ung corăbiile, funiile de la corăbii etc. spre a nu putrezi Cf smoală, (reg) dohot. 3 sms (Trs; pex) Vârful chibritului Cf cătrăniță. 4 sms (Fig) Venin. 5 sms (Fig) Mare supărare Si: amar, amărăciune. 6 sms (Îlav) Ca (sau cum e) ~ul Negru (și unsuros). 7-8 sms (Îal) Negru la față (de mânie). 9 a (Îe) A se face " (de mânie) A se mânia tare Si: a se înfuria, a se cătrăni Vz a se face foc. 10 av (Pop) Rău. 11 av (Îlav) ~ de... Foarte, extrem de Si: (pop) al dracului de..., afurisit de... 12 sn (Lpl) Feluri de catran.
cătrán sn vz catran
CATRÁN, (2) catranuri, s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. Sort de catran (1). 3. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 4. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Din tc. katran.
CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului; gudron. ◊ Expr. A se face catran (de mânie sau de supărare) = a se supăra foarte tare. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Din tc. katran.
CATRÁN s. n. 1. Lichid vîscos, mirositor, de culoare brună sau neagră, obținut prin distilarea petrolului. a cărbunilor sau a lemnului, care se întărește... și cu care se ung corăbiile, funiile de corăbii, scîndurile etc. ca să nu putrezească. V. gudron. Pămîntul... înghiți palatul într-o prăpastie plină cu catran și smoală ce clocoteau de fierte ce erau. DELAVRANCEA, S. 103. Acușica era senin... și d-odată să bolovăniră nori negri cum e catranul. Delavrancea, A. 107. ◊ Expr. A se face catran (de mînie) = a se mînia tare, a se înfuria, a se face foc (de mînie), a se cătrăni. ◊ (În comparații și metafore) Noaptea e neagră catran. SADOVEANU, P. M. 93. 2. Fig. Supărare mare, amar, venin. Are catran la inimă. ◊ (În comparații) Pufăie din țigară și pornește cu sufletul catran. PAS, Z. I 136. 3. (Popular, în expr.) Catran de... = foarte, extrem de..., al dracului de..., afurisit de... Catran de scump. – Variantă: cătrán (GHICA, S. 41, BUDAI-DELEANU, Ț. 317) s. n.
CĂTRÁN s. n. v. catran.
CATRÁN s. n. 1. Lichid vâscos de culoare închisă, obținut prin distilarea petrolului, a cărbunilor sau a lemnului. ◊ Expr. A se face catran (de mânie) = a se înfuria. 2. Fig. Supărare mare; venin. Are catran la inimă. 3. (Pop.; în expr.) Catran de... = foarte, extrem de... Catran de scump. – Tc. katran.
catrán (ca-tran) s. n., (feluri) pl. catránuri
catrán s. n. (sil. -tran), (sorturi) pl. catránuri
CATRÁN s. v. gudron.
CATRÁN s. v. smoală.
catrán s. m.1. Lichid vîscos de culoare închisă, gudron. – 2. Chin, grijă, amărăciune. – Mr. cătrane, megl. cătran. Tc. katran (din arab. alqitrān, de unde și sp. alquitrán, port. alcatrão, fr. goudron), cf. it. catrame, ngr. ϰατράμι, alb. katram (Șeineanu, II, 95; Lokotsch 1128; Ronzevalle 134; REW 4684a). În Trans., prin intermediul sb. katran sau al mag. katrány, de aceeași proveniență. Der. cătrăni, vb. (a da cu catran; a supăra, a amărî; refl., a se înfuria, a turba); cătrăneală, s. f. (acțiunea de a (se) cătrăni; amărăciune); cătrănitură, s. f. (cătrăneală); cătrănos, adj. (plin de catran); cătrăniță, s. f. (Trans., chibrit). Dubletul neol. gudron, s. n., din fr., a dat naștere vb. gudrona. Edelspacher 16 se gîndește, desigur în mod greșit, că mag. provine din rom.
CATRÁN n. pop. 1) Lichid vâscos de culoare închisă, cu miros specific, obținut prin distilarea uscată a petrolului; gudron. 2) fig. Necaz mare; venin. ◊ A se face ~ a se mânia tare; a se supăra foc. /<turc. katran
catran n. 1. păcură, îngroșată și neagră, cu care se ung parii și scândurile spre a le feri de putregaiu; 2. fig. mânie mare, urgie: se supără de se făcu foc și catran. [Turc. KATRAN].
catrán n., pl. urĭ (turc. katran, d. ar. alquitran; ngr. katráni, bg. rus. katrán; it. catráme, fr. goudron; sp. alquitran). O substanță neagră și cleĭoasă scoasă din arboriĭ rășinoșĭ (catran vegetal) și din cărbuniĭ de pământ (catran mineral). Cel vegetal e maĭ scump și e întrebuințat în medicină (emplastre, inhalațiunĭ, apă cătrănită), iar în industrie e întrebuințat, ca și cel mineral, la ungerea butoaĭelor, a funiilor, a pînzelor, a lemnelor de corăbiĭ, ca să devie impermeabile și să nu putrezească. – Barb. fr. gudron.
CATRAN s. (CHIM.) gudron, (reg.) zeft. (Carton acoperit cu ~.)
catran s. v. SMOALĂ.
catrán, -uri, s.n. – Carton tratat cu gudron (bitum, smoală). – Din tc. katran, prin interm. srb. katran, magh. katrány (DER).
catran adv. foarte, extrem de.

catran dex

Intrare: catran
catran substantiv neutru
  • silabisire: -tran