catrafuse definitie

19 definiții pentru catrafuse

catalfoáse sfp vz catrafuse
catrafúse sfp [At: ISPIRESCU, L. 354 / V: (reg) catalfoáse, catâlfoásă sf ~aváse / E: nct] 1 Obiecte casnice mărunte (și în dezordine) Si: boarfe, calabalâc. 2 Scule aruncate în dezordine. 3 (Îe) A-și lua (rar a-și strânge) ~ele A-și împacheta tot și a pleca. 4 (Îae) A fi gonit. 5 (Îae) A pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc Si: a fugi, a-și lua tălpășița, a spăla putina, a se cărăbăni, a o șterge.
CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.
CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc, boarfe. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a-și strânge lucrurile pregătindu-se de plecare; a pleca repede (și pe furiș) dintr-un loc; p. ext. a o șterge, a-și lua tălpășița. – Et. nec.
CATRAFÚSE s. f. pl. Lucruri casnice mărunte (aruncate, de obicei, în dezordine); calabalîc. Cînd ajunseră la căruță, o pisică... zvîcni din catrafusele ce se găseau amestecate în chilna de dinainte. SADOVEANU, P. M. 238. Nimic nu lipsea. Toate catrafusele își aveau vătaful lor. ISPIRESCU, L. 354. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strînge) catrafusele = a-și împacheta (cam fără voie) tot ce are pentru a pleca, a se pregăti (făcîndu-și bagajele) de plecare; a se căra, a o șterge. Luați-vă catrafusele și începeți a vă cărăbăni de la casa mea. CREANGĂ, P. 270. Într-o dimineață, pe la toacă... mi-am luat catrafusele și am spălat putina. ALECSANDRI, T. I 310.
CATRAFÚSE s. f. pl. (Fam.) Obiecte casnice mărunte (și în dezordine); calabalâc. ◊ Expr. A-și lua (sau a-și strânge) catrafusele = a se pregăti de plecare; p. ext. a pleca pe furiș, a fugi.
catrafúse (fam.) (ca-tra-) s. f. pl.
catrafúse s. f. pl. (sil. -tra-)
CATRAFÚSE s. pl. v. boarfe.
CATRAFÚSE s. pl. v. bagaj.
catrafúse s. f. pl. – Numai în expresia a-și lua catrafusele, a pleca repede, a o șterge. – Var. catravase. Origine necunoscută. Pare a fi o interpretare umoristică a lui catavasii (cf. rus. katavasija „încurcătură”), în sensul că primul obiect pe care trebuie să-l ia preotul cînd pleacă trebuie să fie liturghierul sau cartea de rugăciuni. Cihac, II, 488, citează un mag. kateputa „bagaj”, care nu pare a-i fi convins pe specialiști.
CATRAFÚSE f. pl. pop. Obiecte de uz personal, în special de îmbrăcăminte, lipsite de valoare; buleandră; boarfă. ◊ A-și lua ~le a) a-și aduna lucrurile, pregătindu-se de plecare; b) a pleca repede și pe furiș de undeva; a o șterge. /Orig. nec.
catrafuse f. pl. fam. cele trebuincioase pentru îmbrăcăminte, mărunțișuri de ale casei: a-și lua catrafusele, a se căra. [Origină necunoscută].
catrafúse (Mold. Munt.), catraváse (Olt.) și trancafúse (Olt. Munt.) n. saŭ f. pl. (var. din trancanale, tărăbuțe, teleuțe). Iron. Bagaj, calabalîc. A-țĭ lua catrafusele, a pleca. A-țĭ aduce catrafusele, a veni cu bagajele. V. hondrobeĭe.
CATRAFUSE s. pl. boarfe (pl.), bulendre (pl.), calabalîc, troace (pl.), țoale (pl.), (reg.) bodroanțe (pl.), cioveie (pl.), trancanale (pl.), (Olt.) dănănaie. (Ia-ți ~ și pleacă!)
catrafuse s. pl. v. BAGAJ.
catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar, 1980: 16). – Et. nec. (Șăineanu, DER, MDA).
catrafúse, s.f., pl. – Obiecte casnice mărunte, boarfe: „Păsula și prunele / Strângu-și catrafusele” (Calendar 1980: 16). – Et. nec. (MDA).
catrafuse s. f. pl. 1. obiecte casnice mărunte, ținute în dezordine 2. obiecte personale ale cuiva

catrafuse dex

Intrare: catrafuse
catrafuse substantiv feminin plural
  • silabisire: -tra-