catonián, ~ă a [At: DN2 / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: it catoniano, fr catonienne, lat catonianus] (Liv) 1 Sever. 2 (Îs) Regulă ~ă Principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după redactarea testamentului.

CATONIÁN, -Ă adj. Catonic. ♦ Regulă catoniană = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului. [Pron. -ni-an, pl. -ieni, -iene. / cf. it. catoniano, fr. catonienne, lat. catonianus].

CATONIÁN, -Ă adj. catonic. ♦ regulă ~ă = principiu de drept potrivit căruia validitatea unui legat este condiționată de supoziția că testatorul a murit imediat după facerea testamentului. (< fr. catonien, lat. catonianus)