catolicism definitie

15 definiții pentru catolicism

catolicísm sms [At: DA / E: catolic + -ism] Confesiune care recunoaște primatul papei de la Roma, infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală, purcederea Sfântului duh de la Dumnezeu-Tatăl și de la Dumnezeu-Fiul, existența purgatoriului etc.
CATOLICÍSM s. n. Ansamblul credințelor, dogmelor, învățăturilor, instituțiilor, practicilor și tradițiilor proprii Bisericii Romei și a celor în comuniune cu aceasta. – Din fr. catholicisme.
CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină care recunoaște primatul papei, infailibilitatea lui în materie de dogmă și de morală, purcederea „Sfântului Duh” de la Dumnezeu-Tatăl și de la Dumnezeu-Fiul, existența purgatoriului etc. – Din fr. catholicisme.
CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină avînd o organizație bisericească în fruntea căreia se află papa de la Roma. Interesați politicește să cîștige pe romîni la catolicism, Habsburgii au intensificat propaganda, folosind în acest scop pe călugării iezuiți. IST. R.P.R. 230.
CATOLICÍSM s. n. Confesiune creștină având o organizație bisericească în fruntea căreia se află papa de la Roma. – Fr. catholicisme.
catolicísm s. n.
catolicísm s. n.
CATOLICÍSM s. (BIS.) romano-catolicism, (înv. și reg.) papistășie, (înv.) papism.
CATOLICÍSM s.n. (Bis.) Confesiune creștină în fruntea căreia se află papa de la Roma și care are ușoare diferențe de doctrină față de alte confesiuni. [Cf. fr. catholicisme].
CATOLICÍSM s. n. confesiune creștină care recunoaște primatul și infailibilitatea papei de la Roma, iar în materie de credință, purcederea Sfântului Duh și de la Dumnezeu-fiul (filioque), existența purgatoriului etc. (< fr. catholicisme)
CATOLICÍSM n. Confesiune creștină care recunoaște primatul Papei de la Roma. /<fr. catholicisme
catolicism n. 1. religiunea catolică; 2. de când cu schisma dela 1054 biserica (romană) apuseană în opozițiune cu cea (greacă) răsăriteană.
*catolicízm n. (d. catolic). Religiunea al căreĭ cap e papa.
CATOLICISM s. (BIS.) (înv. și reg.)papistășie, (înv.) papism.
CATOLICISM (< it., fr.) s. n. Sistem doctrinar exprimat în teologia latină și tradiția Bisericii romano-catolice. C. se deosebește atît de ortodoxie cît și de protestantism prin: primatul papal, filoque, azima, purgatoriu etc. C. folosește metoda scolastică tomistă introducînd concepte filozofice în formularea dogmelor, care sînt decizii ale unei autorități infailibile în materie de credință (papa) și nu de mărturisire de credință.

catolicism dex

Intrare: catolicism
catolicism substantiv neutru