católic, ~ă [At: AXINTE URICARIUL, ap. LET. II, 214/32 / Pl: ~ici, ~ice/ E: lat catholicus] 1 a (Iuz) Universal. 2 a Ecumenic. 3 a Care se referă la biserica în fruntea căreia se află papa de la Roma Si: roman, (înv) catolicesc (1), (îrg) papistaș. 4-6 a (Îe) A fi mai ~ decât papa A fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). 7 a Care se referă la catolicism Si: (înv) catolicesc (2). 8 smf Adept al catolicismului.
catolicí vtr [At: DA / Pzi: ~cesc / E: catolic] (Pop) 1-4 A (se) catoliciza (1-2).
CATÓLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășesc. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului; papistaș. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.
GRÉCO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de Biserica unită, privitor la Biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la Biserica unită. – Grec + catolic.
ROMÁNO-CATÓLIC, -Ă, romano-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Catolic (1). ◊ Biserica Romano-Catolică = Biserica Catolică. 2. S. m. și f. Catolic (2). – Din engl. Roman-Catholic. Cf. fr. romain-catholique.
CATÓLIC, -Ă, catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism; papistășeșc. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului; papistaș. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Din lat. catholicus, fr. catholique.
GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de biserica unită, privitor la biserica unită. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care a aderat la biserica unită. – Grec + catolic.
CATÓLIC, -Ă, catolici, -e, adj. Care ține de catolicism, care propagă catolicismul; (substantivat) adept al catolicismului. Reacționarii spanioli au găsit în clerul catolic partizani fanatici. BOGZA, A. I. 560. Regele polon mergea la biserica catolică. NEGRUZZI, S. I 180. ◊ Expr. A fi mai catolic decît papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face).
GRECO-CATÓLIC, -Ă, greco-catolici, -e, adj. Care se referă la sau ține de biserica unită.
CATÓLIC, -Ă, catolici, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține catolicismului, privitor la catolicism. 2. S. m. și f. Adept al catolicismului. ◊ Expr. A fi mai catolic decât papa = a fi exagerat (în ceea ce spune, crede sau face). – Lat. lit. catholicus.
católic adj. m., s. m., pl. católici; adj. f., s. f. católică, pl. católice
gréco-católic adj. m., s. m., pl. gréco-católici; adj. f., s. f. gréco-católică, pl. gréco-católice
*románo-católic adj. m., s. m., pl. románo-católici; adj. f., s. f. románo-católică, pl. románo-católice
católic adj. m., s. m., pl. católici; f. sg. católică, pl. católice
gréco-católic adj., s.m. → catolic
CATÓLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș. (Un ~ bigot.)
GRECO-CATÓLIC adj., s. v. unit.
CATÓLIC, -Ă adj. Referitor la catolicism. // s.m. și f. Adept al catolicismului. [Cf. fr. catholique, it. cattolico, lat. catholicus, gr. katholikos – universal].
CATÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al catolicismului. (< fr. catholique, lat. catholicus, gr. katholikos, univeral)
GRECO-CATÓLIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bisericii unite. (< grec + catolic)
católic (católică), adj. – Care aparține catolicismului. Lat. catholicus (sec. XVII). – Der. catolicesc, adj. (catolicesc); catolicește, adv. (după ritualul catolic); catolici, vb. (a converti la catolicism); catolicime, s. f. (adunare de catolici); catolicism, s. n. (confesiune creștină care recunoaște primatul Papei); catolicitate, s. f. (caracter catolic).
CATÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de catolicism; propriu catolicismului. Biserică ~că.A fi mai ~ decât papa a fi mai zelos decât se cere. /<lat. catholicus, fr. catholique
CATÓLIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al catolicismului. /<lat. catholicus, fr. catholique
GRÉCO-CATÓLIC2 ~că (~ci, ~ce) m. și f. Adept al bisericii unite. /grec + catolic
GRÉCO-CATÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) Care ține de biserica unită; propriu bisericii unite. /grec + catolic
catolic a. ce ține de religiunea catolică.║ m. cel ce profesează catolicismul.
Ferdinand (Catolicul) m. rege de Aragon, bărbatul Izabelei de Castilia, stabili Inchizițiunea, alungă pe Mauri, cuceri Grenada si Navara, încurajă pe Columb (1474-1515).
greco-catolic a. și m. unit.
Ligă f. (Catolică), unire formată de catolicii din Franța, spre a combate pe protestanți sub domniile lui Henric III și Henric IV.
*católic, -ă adj. (vgr. katholikós, universal, d. katá, peste, și ólos, tot. V. olograf). Care ține de religiunea romană, de catolicizm: țară catolică. Maĭestatea Sa Catolică, regele Spaniiĭ. Subst. Care profesează religiunea catolică. Conform catolicizmuluĭ. – În toată lumea îs 235,000,000 de catolicĭ, dintre care 156,000,000 în Eŭropa.
CATOLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. papal, roman, romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.) 2. s. romano-catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist. (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș. (Un ~ bigot.)
GRECO-CATOLIC adj., s. (BIS.) unit, (rar) uniat.
ROMANO-CATOLIC adj., s. (BIS.) 1. adj. catolic, papal, roman, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg., mai ales în Transilv.) papistaș, papistășesc. (Biserica ~.) 2. s. catolic, (rar) latin, (astăzi rar) papist, (înv. și reg. mai ales în Transilv.) papistaș. (Un ~ bigot.)
CATOLIC, -Ă (< fr., lat.) adj., s. m. și f. 1. Care aparține catolicismului, care este deosebit de eretic sau schismatic. ♦ Biserica c. = a) Biserica universală distinctă de comunitățile creștine locale; b) Biserica creștină din Apus, după separarea din 1054 de Biserica creștină din Răsărit; c) Biserica romano-catolică, după Reformă (sec. 16). 2. S. m. și f. Adept al catolicismului.
FERDINAND V CATOLICUL (FERDINAND II DE ARAGÓN), rege al Siciliei (din 1468, ca Ferdinand II) și al Aragónului (1479-1516). În urma căsătoriei sale cu Isabela (1469), s-a realizat unirea Castiliei și Aragónului într-un singur regat, Spania (1479). A luptat împotriva maurilor, cucerind Granada (1492), a ocupat Regatul Neapolelui (1504), al cărui suveran a devenit (ca Ferdinand III, 1504-1516), și Navarra Superioară (1512). Cu sprijinul bisericii (în 1480 a creat Inchiziția), al micii nobilimi și al orașelor, a luptat împotriva marii nobilimi. A pus bazele supremației spaniole în Europa, în sec. 16. În timpul lui, Cristofor Columb a întreprins călătoriile care au dus la descoperirea și colonizarea Americii.
ROMANO-CATOLIC v. Catolic.
a fi mai catolic decât papa expr. a fi exagerat în privința a ceea ce crede, spune sau face.
mai catolic decât papa expr. exagerat (în ceea ce crede, spune sau face).

catolic dex

Intrare: catolic (adj.)
catolic 1 adj. adjectiv
Intrare: romano-catolic (adj.)
romano-catolic adjectiv admite vocativul
roman 1 adj. adjectiv
catolic 1 adj. adjectiv
Intrare: catolic (s.m.)
catolic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: romano-catolic (s.m.)
romano-catolic substantiv masculin admite vocativul
roman 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
catolic 2 s.m. substantiv masculin
Intrare: greco-catolic (adj.)
greco-catolic 1 adj. adjectiv
Intrare: greco-catolic (s.m.)
greco-catolic 2 s.m. substantiv masculin