catismă definitie

10 definiții pentru catismă

catísmă sf [At: DOSOFTEI, PS. 428 / A și: cát~ / V: caft~, ~thi~, cathízmă / Pl: ~me / E: vsl ϰaтиcмa] 1 Fiecare din cele 20 de secțiuni ale Psaltirii. 2 Rugăciune citită șezând Si: (iuz) ședere.
catísmă (înv.) s. f., g.-d. art. catísmei; pl. catísme
catísmă s. f., g.-d. art. catísmei; pl. catísme
CATÍSMĂ s. (BIS.) (înv.) ședere. (~ este una din secțiunile psaltirii.)
catísmă (catísme), s. f. – Una din cele douăzeci de secțiuni în care se împarte psaltirea. Gr. ϰάθισμα prin intermediul sl. kathisma.
catismă f. secțiune de psalmi (lit. ședere), astfel numită pentru că e permis la sfârșitul citirii să se odihnească: catismele dimineții. [Gr. mod. KÁTHISMA, ședere (v. acatist)].
cátizmă f., pl. e (ngr. káthisma, ședere. V. acatist). Bis. Parte din psalmi la a căror citire e permis să șezĭ.
CATISMĂ s. (BIS.) (înv.) ședere. (~ este una din secțiunile psaltirii.)
catismă v. anavatmi (1); antifon (I, 1).
catísmă, catisme s. f. Una dintre cele douăzeci de secțiuni ale Psaltirii (grupe de psalmi), care se citește dimineața la utrenie și în timpul căreia credincioșii pot sta pe scaune sau în strană. – Din sl. kathisma (< gr. kathisma „ședere”).

catismă dex

Intrare: catismă
catismă substantiv feminin