cation definitie

12 definiții pentru cation

catión sm [At: LTR / P: ~ti-on / Pl: ~i / E: fr cation] Ion încărcat cu sarcină pozitivă, care este atras de catod.
CATIÓN, cationi, s. m. Ion încărcat cu sarcină electrică pozitivă, care este atras de catod. [Pr.: -ti-on] – Din fr. cation.
CATIÓN, cationi, s. m. Ion încărcat cu sarcină electrică pozitivă, care este atras de catod. [Pr.: -ti-on] – Din fr. cation.
CATIÓN, cationi, s. m. Atom (sau grup de atomi) încărcat cu sarcină electrică liberă pozitivă, care în timpul unei electrolize se deplasează spre catod. – Pronunțat: -ti-on.
CATÎ́RCĂ, catirce, s. f. Femela catîrului. în grajd de piatră intra, Pe catîrcă mi-o lua Și pe ea că-ncăleca. PĂSCULESCU, L. P. 259.
CATIÓN, cationi, s. m. Atom (sau grup de atomi) încărcat cu sarcină electrică pozitivă. [Pr.: -ti-on] – Fr. cation (<gr.).
!catión (ca-ti-on/cat-i-) s. m., pl. catióni
catión s. m. (sil. -ti-on; mf. cat-), pl. catióni
CATIÓN s. (FIZ.) 1. ion pozitiv. 2. cation macromolecular = macrocation.
CATIÓN s.m. (Chim.) Ion încărcat cu sarcină electrică pozitivă. [Pron. -ti-on. / < fr. cation].
CATIÓN s. m. ion pozitiv. (< fr. cation)
CATIÓN ~i m. chim. Ion cu sarcină electrică pozitivă. [Sil. -ti-on] /<fr. cation

cation dex

Intrare: cation
cation substantiv masculin
  • silabisire: -ti-on; mf. cat-