catihetic definitie

14 definiții pentru catihetic

catehétic2, ~ă a vz catihetic2
catehétic1, ~ă a vz catihetic1
catihétic2, ~ă a [At: DN3 / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: ngr ϰατηχητιϰος, fr catechetique] (Îs) Metodă ~ă Formă a metodei didactice a conversației, constând din întrebări care permit elevilor să reproducă cunoștințele însușite.
catihétic1, ~ă [At: CREANGĂ, A. 80 / V: ~teh~ / Pl: ~ici, ~ice / E: catihet + -ic] (Înv) 1-3 a Care ține de catiheți (1-3). 4 a Care privește învățământul religios. 5 a Practicat de catiheți. 6 sf Știința de a preda catehismul (1). 7 sf (Pex) Învățământ religios.
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós.
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -ce, adj. Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Din ngr. katihitikós.
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (Rar) Pentru catiheți, care ține de catiheți, de învățămîntul religios. Auzim că Nică Oșlobanu s-a dus să învețe la școala catihetică din Folticeni. CREANGĂ, A. 80.
CATIHÉTIC, -Ă, catihetici, -e, adj. (În trecut) Care ținea de catiheți, de învățământul religios. – Ngr. katihetikos.
catihétic adj. m., pl. catihétici; f. catihétică, pl. catihétice
catihétic adj. m., pl. catihétici; f. sg. catihétică, pl. catihétice
CATIHÉTIC, -Ă adj. v. catehetic.
CATIHÉTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de catihet; propriu catihetului. /<ngr. katehetikós
catihetic a. privitor la preoți: școală catihetică.
*catehétic, -ă adj. (vgr. katehetikós). Propriŭ a te învăța (catehizmu ș. a.). – Și catihetic (după ngr.).

catihetic dex

Intrare: catihetic
catihetic adjectiv