catihet definitie

12 definiții pentru catihet

catehét sm vz catihet
catihét sm [At: (a. 1828) URICARIUL VII, 182/21 / V: ~ichét, teh~ / Pl: ~eți / E: ngr ϰατηχητής] (Înv) 1 Persoană care învăța pe copii catehismul (1). 2 Profesor de religie într-o școală laică. 3 Profesor de teologie. 4 (În creștinismul primitiv) Persoană care avea sarcina de a învăța pe alții dogmele religiei.
CATIHÉT, catiheți, s. m. Persoană care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie. – Din ngr. katihitis.
CATIHÉT, catiheți, s. m. Persoană care preda copiilor catehismul, dogmele religiei; profesor de religie. – Din ngr. katihitís.
CATIHÉT, catiheți, s. m. Cel care preda altădată copiilor catehismul și tot ceea ce ține de religie; profesor de religie. Tatăl meu ținea școala de catiheți, un fel de școală în care se învăța cîntările bisericești și ceva azbuche. HOGAȘ, DR. II 150. Trebuia să ducă dascălii poclon catihetului de la fabrica de popi din Folticeni. CREANGĂ, A. 81.
CATIHÉT, catiheți, s. m. (În trecut) Profesor de religie. – Ngr. katehetes.
catihét s. m., pl. catihéți
catihét s. m., pl. catihéți
CATIHÉT ~ți m. înv. Persoană care preda catehismul. /<ngr. katihitis
catihet m. cel ce învață pe copii catehismul. [Gr. mod.].
*catehét m. (vgr. katehetés). Cel ce te învață catehizmu. – Și catihet (după ngr.).
CATIHET (< ngr.) s. m. 1. (În Biserica primară) Trimisul lui Dumnezeu și al Bisericii, care împărtășește, prin viu grai, învățătura creștină, cel dintîi c. fiind Iisus Hristos. 2. (În accepția actuală) Persoană însărcinată cu predarea învățăturii creștine.

catihet dex

Intrare: catihet
catihet substantiv masculin