catifea definitie

13 definiții pentru catifea

catifeá sf [At: (a. 1761) TARIF, ap. ȘIO / V: ~tef~, cadi~, cadef~ / Pl: ~ele și (îvr) ~éluri / E: tc katifà] 1 Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care are, pe față, fire dese cu lungime mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața ei Si: pluș, (îrg) ceatma, somot, urișnic. 2 Haină făcută din catifea (1). 3 (Îvr; lpl; îf -eluri) Sortimente de catifea (1). 4 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Lychnis coronaria)
CATIFEÁ, (2) catifele, s. f. 1. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. 2. Sortiment de catifea (1). – Din tc. kadife, ngr. katifés.
CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână, de bumbac etc. care prezintă pe față fire dese cu lungimea mai mică de un milimetru, perpendiculare pe suprafața țesăturii. – Din tc. kadife, ngr. katifés.
CATIFEÁ, catifele, s. f. Stofă fină (de mătase, de lînă sau de bumbac), avînd dosul ca stofele obișnuite, iar fața cu peri deși și scurți făcînd la atingere impresia unei blăni. V. pluș. Văzu un băiat cu fața ovală, palidă, cam slăbită, părul de aur, acoperit de o pălărie de catifea neagră. EMINESCU, N. 81. Jiletcă de catifea vișinie cu găitan de fir de jur împrejur. GHICA, S. 150. Peste dulama poloneză de catifea stacojie, avea cabanița turcească. NEGRUZZI, S. I 148. ◊ (Poetic) În veșmînt de catifele, un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.
CATIFEÁ, catifele, s. f. Țesătură de mătase, de lână sau de bumbac, cu dosul neted și cu fața păroasă, ca o blană. – Tc. katifa.
catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; (sorturi) pl. catiféle, art. catifélele
catifeá s. f., art. catifeáua, g.-d. art. catifélei; pl. catiféle
CATIFEÁ s. velur, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)
catifeá (catiféle), s. f.1. Țesătură care prezintă pe față fire dese mai mici de un milimetru. – 2. Panseluță (Viola tricolor). – 3. Varietate de vin roșu. – Mr. catife, megl. cadife. Tc. katifa sau kadife (Roesler 569; Șeineanu, II, 94; Lokotsch 1125; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰατιφές, sb. katifa, kadiva, bg. kadife. Cf. cataif. Der. catifelat, adj. (moale); catifeluță, s. f. (panglică de catifea; plantă, Tagetes patula).
CATIFEÁ ~éle f. 1) Stofă având fața acoperită cu fire scurte și dese. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de stofe. [Art. catifeaua; G.-D. catifelei] /<turc. katifé, ngr. katifés
catifeà f. stofă de mătase sau de bumbac cu părul scurt și des. [Turc. KATIFE].
catifeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] katife, pop. kadife; ngr. katifés; sp. alcatifa. V. cataif). Un fel de stofă, de ordinar de mătase, cu firele drept în sus, dese și foarte moĭ și netede. V. plisă.
CATIFEA s. velur, (înv. și reg.) mancister, (Transilv.) barșon, (prin Munt. și Mold.) pluș, (Transilv. și Ban.) somot, (înv.) urșinic. (Haină de ~.)

catifea dex

Intrare: catifea
catifea substantiv feminin